Archive for June, 2011
Civilizatia la ea acasa
Posted by: | ComentariiAm vrut sa scriu acest post inca de cand a fost treaba cu alegerile, dar nu am vrut sa se inteleaga ca ma intereseaza, in vreun fel, cine e ales, pentru ca nu ma intereseaza politica. Pentru prima data, in Castalla, a fost aleasa o primarita sau alcaldesa, cum zic ei. Pentru aceste alegeri, fostul primar a finalizat multe proiecte, pentru a atrage mai multe voturi. Printre multe alte proiecte s-au aflat si parcurile, mai bine zis, refacerea parcurilor. Rezultatul este mai bun decat cel scontat. Mie, una, imi place. Au creat, pe zidurile care delimiteaza zona locuibila de parcuri, un tablou, din mozaic, cu imagini specifice copilariei. Cei care s-au ocupat, cateva luni, de aceste lucrari, au fost cursantii din Castalla ai centrului de formare profesionala.
Mi-a placut ca au pus burete in parcuri, in zonele de joaca, pentru ca cei mici sa nu se loveasca atunci cand cad. Astfel, parintii ii pot lasa sa se joace liber, fara sa se uite cu grija dupa ei, la fiecare secunda. Au mai fost aduse si parculete fantezie, pentru a atrage copii, mai mult, si pentru a crea o imagine frumoasa parcurilor. E placut sa te gandesti ca, toate aceste lucruri, au fost facute, cu drag, pentru cei mici, fara sa se tina cont de cat si cum a costat fiecare in parte. Ma gandeam cum acasa, in Romania, in parcuri este pietris sau nisip si parcurile sunt respingatoare, fiecare scranciob scartaie in cel mai bizar mod, cum sunt neingrijite si lasate la voia sortii. Poate ca, in anumite orase, in Romania, s-a pus accent pe parcuri si au fost renovate, dar ar fi bine daca s-ar face in toata tara, in toate parcurile, pentru ca parcurile, in primul rand, sunt pentru cei mici si ar trebui sa le ofere mai multa atentie. Dar stai! Povestea continuă… →
O carare spre visare…
Posted by: | Comentarii
Am inceput doar sa visez… sa visez la ziua de maine, la o casa a mea, la o familie, la o zi libera, la o vacanta, la 5 minute de liniste, la o altfel de viata. As vrea, uneori, sa o iau de la zero, sa plec de aici, oriunde altundeva, sa descopar ceva nou, sa aud ceva nou, sa ma pot simti “libera” din nou. Acum , de voie, de nevoie, muncesc, in fiecare zi, fara nici o zi libera iar daca am o zi libera, merge Cristi in locul meu, si tot acolo ajung. Stau in casa, oricum nu plec nicaieri singura, fara el, ce farmec ar mai avea sa ma plimb singura…? As merge la mare, as merge oriunde, atata timp cat sunt cu el. Noi abia ne mai vedem, cateva ore seara, inainte de culcare. Tot spuneam eu, ce folos sa am bani daca nu am cand si cum sa ii cheltui?!
Castalla este un oras micut, linistit, unde rar se intampla cate ceva. Mereu gol, mereu plin de batranei, care se strang in fata blocului, fiecare cu scaunelul lui, si isi povestesc diferite intamplari. Aseara vazusem un grup de oameni care isi scosesera o masa si niste scaune, in fata blocului, si luau cina… am ramas cu gura cascata, zau! Dar stai! Povestea continuă… →
Draga femeie
Posted by: | ComentariiAi voie sa te respecti, ai voie sa iti doresti anumite lucruri, ai voie sa visezi, nu trebuie sa iti limitezi orizonturile doar pentru ca cineva iti spune ca nu poti mai mult, sau ca nu ai voie. Nimeni nu este stapan pe tine. Nu fi sclava nimanui, nu meriti asta si nu lasa lumea sa creada ca esti o persoana slaba, cand tu poti fi o femeie puternica.
Prioritatile tale in viata nu trebuie sa fie doar gasirea unui barbat, care sa te ia de nevasta, sa iti faca 3 copii si apoi sa te bata, injure, sau sa te considere o carpa. Poti mai mult, trebuie doar sa vrei!
Poti fi, si tu, o femeie independenta, care sa nu depinda de nimeni, libera, fericita, fara obligatii, iubita si fara ajutorul unui barbat. Poti fi iubita de prieteni, de parinti, de cei ce te inconjoara. Daca accepti orice barbat, doar pentru a nu ramane singura, nu inseamna neaparat ca te si iubeste si respecta. Stiu ca parintii tai, poate, te-au invatat sa accepti orice, pentru ca esti femeie, poate ca te-au invatat ca trebuie sa te mariti cu primul care-ti iese in cale, pentru ca nu vei mai gasi altul, dar TU POTI alege pentru tine, esti majora, esti stapana pe viata ta. Alege sa traiesti, alege sa iubesti, sa fii iubita, sa fii implinita, sa ajungi acasa, seara, cu zambetul pe buze. Dar stai! Povestea continuă… →
Culori intre pamant si cer
Posted by: | ComentariiImi place mirosul proaspat de dupa ploaie, mireasma de pamant reavăn, cum aerul pare mai proaspat. Dupa ploaie, doar inspirand o singura data simti cum ti se curăţă plamanii. Imi place sa privesc cum fiecare vietate se balaceste in baltoacele lasate de ploaie si, mai ales, imi place sa privesc curcubeul.
Cand eram mica fugeam mereu prin cartier, sa vad de unde incepe curcubeul si unde se termina. Alergam pe toate strazile, in cautarea curcubeului si ma grabeam, mereu, pentru ca stiam ca nu dureaza mult si dispare. Intotdeauna mi-a placut sa admir frumusetea lui, sa analizez fiecare culoare in parte, sa astept pana dispare… De cele mai multe ori, dupa ploaie, ies afara si astept sa apara dar, de cele mai multe ori, nu primesc nimic. Nu am mai vazut de mult timp unul, nu stiu daca e din cauza schimbarilor climatice bruste sau, pur si simplu, nu mai apare. Aici ploua foarte rar si putin cantitativ, poate fi si asta o cauza a lipsei curcubeului.
Am cautat poze pentru a imi aduce aminte de cum arata, cat de frumos da in poze; aveti mai jos cele care mi-au placut mai mult. Dar stai! Povestea continuă… →
Botinele Cenusaresei
Posted by: | ComentariiIn fiecare sfarsit de saptamana, strazile sunt pline de pusti si pustoaice care beau sau mananca in fata scarii. Nu stiu ce moda mai e si asta, dar astia o fac chiar in fiecare weekend. Isi cumpara mancare de la fast-food si mananca pe strada, in grup, apoi merg spre vreun subsol sau garaj si fac botellonul, adica beau si se distreaza, pana a doua zi. Bun, unde vroiam sa ajung eu, de fapt: cateodata si eu imi cumpar mancare de la aceste fast-food-uri si, asteptandu-mi randul, ma uit la toti pustii care intrau acolo. Tipele cu aerele lor, care mai de care mai aranjate si mai machiate si, ca orice femeie, le analizez putin! Aranjate, bine imbracate, fara sunci la vedere, dar, la partea cu incaltamintea absolut toate sunt la pamant. Fara exceptie, cu papuci rupti, talpa aproape dezlipita pana la jumatate, zgariati sau juliti complet.
Ok, fiecare stie cum sa se imbrace si aranjeze mai bine pentru el, dar nu ar trebui sa fii, ca femeie, aranjata din cap pana-n picioare? Adica, daca vrei sa fii seducatoare si sa te admire barbatii si, implicit, femeile, sa ai grija si de partea cu incaltamintea? Mai vazusem o chestie ca asta si la nunta la colegul meu, toate tipele aranjate cu rochite extraordinar de elegante si cu niste pantofi albi (dar negri), cu talpa dusa sau, pur si simplu, murdari. Nu sunt eu perfectiunea intruchipata, sa imi permit sa dau in cineva cu vorbe, dar zau acum, daca vrei sa fii admirata, nu te uiti putin in oglinda cand iesi din casa?! Ma indoiesc ca nu au bani de niste pantofi, mai ales ca, in fiecare saptamana, mananca in oras. Dar stai! Povestea continuă… →

. 






