Viata in doi…
Scris de
Nu mi-a placut niciodata sa fiu o persoana singura. Ma simt “goala” fara cineva alaturi, cineva in care sa pot avea incredere, cineva cu care sa pot vorbi despre orice, cineva pe care sa ma pot baza, atunci cand am nevoie de ajutor. Pentru cineva care nu prea are prieteni, gen eu, un partener de viata umple acel gol. Viata in doi poate fi mai palpitanta, mai vesela, mai frumoasa iar atunci cand iubesti, la intensitate maxima si dragostea iti este impartasita, poti spune ca esti o persoana norocoasa, implinita din punct de vedere sentimental.
In doi, multe planuri pot deveni realizabile, doua salarii sunt mai bune decat unul. Multe lacrimi pot fi transformate in zambete, niciodata nu stii cand te surprinde, cu ceva placut, si o zi nu tocmai buna se transforma intr-o zi frumoasa si vesela. Multe idei pot prinde contur, atunci cand esti sustinut. Esti mai creativ si ai mai mult spor, cand cineva iti spune sa iti expui ideile, oricat de bune sau nu sunt ele. Cristi a venit, intr-o zi, cu ideea de a incepe sa picteze dar nu credea ca este o idee buna pentru ca nu se pricepe, spunea el. Eu i-am spus sa incerce, sa vada ce va iesi si daca nu ii placa sa o lase balta, macar stie ca a incercat. Si… de atunci a creat cam 6 picturi, dintre care, una a devenit ceas 
.
Trezitul, in fiecare dimineata, alaturi de persoana iubita, iti poate face ziua mai buna doar printr-o privire, un zambet si un simplu ´te iubesc´. Lucrurile facute in doi, ca de exemplu, cumparaturile, curatenia, mancarea, sportul, plimbarile, vacante si multe altele pot fi mult mai placute decat facute de unul singur. Intr-un timp, faceam prajituri impreuna, cand aveam mai mult timp liber si pierdeam mai mult timp razand si glumind iar, in final, daca iesea sau nu, ceea ce faceam nu mai conta pentru ca oricum ne petrecusem timpul impreuna, intr-un mod placut.
Viata in doi poate deveni o experienta de viata, din care poti invata multe, poti trai multe si poti descoperi multe lucruri. Viata in doi iti poate da multe satisfactii sau multe neplaceri, de aceea conteaza ca cei doi sa se implice, in mod egal, sa existe anumite compromisuri, intelegere, respect, incredere, iubire, ajutor reciproc, suport moral si multe altele, care tin de fiecare persoana in parte.
Tu ce parere ai despre viata in doi? Preferi sa stai singur/a, sau intr-o relatie?
Mai jos aveti desenele lui Cristi.
© 2011, Roșcata. Toate drepturile rezervate. Dacă tot vrei să mă citezi măcar pune sursa.
Clar prefer să fiu într-o relație decât singur, dar nu doar așa ca să nu fiu singur.
… si parerea despre viata in doi?…
Perfect dacă scopul e să îl faci pe celălalt fericit și viceversa. Nu sunt de acord dacă unul intră în relație doar ca să primească și atât.
Viata in doi este de departe genul de viata pe care mi l-am dorit mereu. Pana si blogul meu vorbeste despre asta… Dor de doi, nu?
Se pare ca mai e pana acolo. Nu sunt facuta sa fiu singura, dar…
Ma uitam la desenele lui Cristi. Interesante si surprinzatoare, prin abordare si viziune. Toate. In toate vad optimismul lui greu de egalat.
Dar cel mai mult ma incanta primul ” desen”…!
Cel cu mainile voastre…
Stii cum se spune, atunci cand te astepti mai putin apare dragostea…
Desenele sunt, toate, pe peretii camerelor, mai ramane sa termine cea cu mainile.
Depinde, uneori prefer viata in doi, alteori libertarea, singuratatea. Acum imi doresc o relatie frumosa si armonioasa, un barbat care sa ma faca fericita, implinita, alaturi de care sa simt ca traiesc viata la maxim…
Interesante desenele…
Poti fi tu cea care preia initiativa si gaseste un tip special pentru ea. Good luck!
Multumesc!
Nu sunt genul care sa aiba astfel de initiative. Prefer ca barbatul sa faca(macar) aici primul pas…
Eu am facut mereu primul pas si… uite cu ce m-am ales ;D
Viata in doi poate fi ca intr-un paradis, daca fiecare acorda libertate si incredere celuilalt. Aaa, si, cred ca cel mai important – acceptare.
Incredere= libertate
La ce se refera aceasta acceptare?
Cand am spus incredere, m-am referit la mai mult de atat. Daca ai incredere in tine ca persoana, atunci poti sa ai incredere si in partener.
Cand ma refer la acceptare, vreau sa spun ca trebuie sa accepti partenerul asa cum e el, sa nu incerci sa-l schimbi (oricum nu vei reusi) sau sa-i schimbi obiceiurile. Asta inseamna, pentru mine, libertatea. Sa-l lasi asa cum e si sa nu-i pui conditii.
Nu m-am referit la tine, ci doar mi-am exprimat niste pareri.
Daca e sa ma refer la tine, cred ca tu iti pui singura prea multe conditii.
Da, ai dreptate…
Foarte frumoase sunt picturile!
Viata in doi este foarte frumoasa si exista o diferenta intre a avea un iubit si a avea prietenii. Eu prefer oamenii in care am incredere si care ma fac sa fiu fericita, sa nu ma simt niciodata singura, adica prietenii.
Evident ca exista o mare diferenta intre iubit si prieteni dar, zic eu, pe un iubit te poti baza mai mult decat pe un prieten (depinde de iubit/prieten).
Clar viata in 2. Desi sunt de 10 ani cu acelasi om, am avut si perioade in care ne-am despartit si nu mi-a placut deloc singuratatea. Nu suntem facuti pentru a trai singuri, avem nevoie de cineva cu care sa impartim atat bucuria cat si tristetea.
Ca si tine, si mie mi se pare totul mai frumos in 2: vacantele, sportul, dormitul…chiar si orele de la liceu erau mai placute cand se muta el in banca cu mine.
În unele perioade e bine să fii singur, în altele într-o relație.
Nu aș spune că prefer să fiu într-o relație; mai bine singură decât într-o relație doar pentru a nu fi singură sau de dragul de a fi într-o relație. Dacă e cu cine, e, dacă nu, viața e oricum plină de lucruri frumoase și chestii de făcut.
Noi doi împreună separat. E o carte foarte interesantă despre viața de cuplu.
E extraordinară viața în doi. Vă doresc tuturor o relație (cel puțin) la fel de aproape de perfecțiune ca și a mea.
Suna interesant, am sa caut cartea, merci! Sa fie!
daca e sa dau un raspuns dupa preferinte at pot spune clar prefer viata in doi
daca e sa dau un raspuns dupa realitate pot spune ca pot trai o viata intreaga singura pt ca altfel nu-mi explic anumite lucruri
cel mai bine e sa alegi viata in doi dar daca destinul uneori ti-e potrivnic sa nu fi dezamagit pt ca sigur poti trai de unul singur
Evident ca poti trai de unul singur, dar… viata in doi este mai palpitanta.
Daca nu gasesti pe cineva potrivit pentru tine atunci cauti fericirea in alte lucruri, persoane, locuri care te fac fericit, nu?
Nu cred ca este persoana careia sa ii placa mereu sa fie singura, decat daca e drastic arsa … Sunt insa care iau destule pauze sau zburda dintr-o relatie in alta! Mie-mi place sa stau linistita in una ce-mi aduce fericire.
nu prea am experimentat viata in doi, nu am locuit niciodata cu o persoana din afara familiei…uneori mi-e bine singura, alteori simt nevoia sa am pe cineva aproape…depinde de situatie.
Este… frumos. Noi ne intelegem foarte bine si impartim treburile prin casa, cumparaturile, si ce mai e de facut.
Trezitul de dimineata este cel mai minunat moment si fiecare zi, in care adorm, stransa in brate. Momentele in care sunt surprinsa si dintr’o zi de nervi, intr’o secunda, se transforma in zambet. ;;D
Mi se pare pentru o relatie de cuplu vital ca cei doi sa locuiasca impreuna. Altfel, nu imi dau seama cum ai putea sa-l cunosti cu adevarat in fractiuni de viata si bucati de timp liber.O saptamana de stat impreuna zi de zi face cat trei luni de stat “pe bucatele”.
Partea cea mai frumoasa a statului impreuna e ca te trezesti si te culci langa el si faptul ca, pentru amandoi, acasa e in acelasi loc.
Primele doua desene mi se par super profi.
Fara sa locuiesti impreuna cu cel iubit, un cuplu este ceva de umplutura. Tocmai cand ii vezi fiecare miscare, fiecare chichita, nu poate ascunde defectele sale, nici tu pe ale tale… tocmai atunci iti dai seama daca se merita sau nu relatia. Noi avem 1 an de cand stam impreuna si ne intelegem la fel de bine ca la inceput
.
Asa e…statul impreuna te scapa de multe indoieli
cand totul se intampla pentru ca vointele amandurora au gasit puncte comune si s-a decis una sau alta, iar sarcinile vizand scopul imbunatatirii situatiei relatiei de cuplu se impart intre cei doi, asta da relatie! nu inseamna deloc relatie, cand unul/una dintre parti conditioneaza celeilalte parti implicarea in relatie de nu stiu ce motivari…
adica ordona, sau constrange “fa tu asta, eu nu fac mai nimic, dar daca vrei cuplu, na, vezi ce faci!”- asta nu e relatie, e dominare, e sclavism sentimental si posibil si erotic! nimic mai mult! cine accepta asta, uita ca iubirea nu traseaza grafice, trasee, sau limitari partenerilor atata vreme cat ei se respecta si-si respecta cel mai mult ceea ce au in comun si cu ce se identifica fiecare din ei in exterior fiind parte a relatiei cu persoana iubita! cam asta ar fi ce cred!
convietuirea e pasul cel mai de indicat inca dinaintea oficializarii recunoscute in colectivitate (adica inainte de nunti si alte de-astea!), caci lasa sa se vada daca exista compatibilitati mai puternice decat forta timpului!
Off, ai atata dreptate. Noi ne completam atat de bine unul pe celalalt si ne intelegem, dupa un an de zile de stat impreuna, in aceeasi casa, la fel de bine ca la inceput. Nu ne’am certat nici macar o data iar daca au fost neintelegeri s’au vorbit si impacat.
convietuirea rezolva dileme ce pot aparea, arata solutiile micilor impasuri existentiale si incurajeaza tinerele cupluri sa avanseze in scena cuplului! sa fiti iubiti, iubiti-va si respectati-va mai departe!
multumim frumos
Mie, dupa desene, tipul mi se pare cam imatur. Sau o fi artist talentat mai creativ din fire, cine stie si astia in general raman mai imaturi indiferent de varsta. (It takes one to know one ! La imaturitate, desigur, nu la talent artistic, ca la asa ceva chiar ca NU ma pricep !) Ideea era ca nu stiu daca e pregatit de insuratoare reala a la longue…dar poate ca il educi tu daca e constiincios la chestii gen educatie scolara.
Atentie ! Educatia reciproca pe care o consider eu necesara intr-o relatia de lunga durata NU e tot aia cu a incerca sa schimbi firea cuiva, lucru care e total inutil ca efort, IMHO.
Si, dupa cum am mai remarcat tu chiar ai ai talent de educator sau coach etic si competent.
merci
imi place doar sa imping lumea sa faca ce le place 
Nu, nu e imatur, e chiar foarte matur pentru cei 35 de ani ai lui
. Desenele sunt ale unui incepator, iti dai seama ca nu putea face ceva exceptional avand in vedere ca doar se juca si el sa vada ce’i iese 
.Nu e profesionst 
.
E destul de ok asa cum e el
Imi place foarte mult blogul tau, m-am pierdut in el , in sensul bun al cuvantului. Chiar mi se arse si o clatita citindu-te, dar a meritat
. Si eu am facut priml pas catre al meu iubit si nu regret deloc. Si da, e foarte frumos sa ai cu cine imparti si bucurii si tristeti si treburile zilnice. Cred ca a trecut era femeii singure in absolut toate problemele si e un dar nemaipomenit sa ai mereu un sprijin.