Archive for July, 2011
Lucruri care nu-mi plac la mine
Posted by: | ComentariiAdelina este tare curioasă în a afla cât de critică sunt eu, cu mine și care sunt lucrurile pe care le-aș schimba, dacă aș putea.
Păi, nu îmi place că mă enervez mult prea ușor din lucruri, relativ, banale. Dacă ceva nu îmi iese iar mă enervez și nu mă las până rezolv sau până nu rup/sparg/ stric. Am început să fiu, puțin, mai calmă de când am început să am grijă de acest mic copil răsfățat.
Mă deranjează, uneori, că ajut oamenii care nu trebuie. Nu îmi place să spun NU, chiar dacă știu că voi regreta că ajut acele persoane. Când pățesc astfel, eu ajut și apoi acea persoană se întoarce contra mea, sau se comportă de parcă nu aș fi fost acolo când a avut nevoie, a doua oară nu mai primește ajutorul meu. Rămân cu gândul că eu am făcut o faptă bună, e de ajuns! Dar stai! Povestea continuă… →
Povestea oamenilor…
Posted by: | Comentarii
Ieri am umblat toată ziua în căutarea verighetelor, a unor haine pentru Cristi și o rochie pentru mine și… după oficiul de legalizare și traducere a actelor. Povestea cu actele nu e prea placută, cică trebuie să mergem la ambasadă pentru că doar acolo se poate face. Nu există nici un oficiu care să facă asta, din română în spaniolă. Asta mi-a stricat toată buna dispoziție. Verighetele le-am găsit, din prima, nici măcar nu mă așteptam să le gasim atât de repede și să ne și hotărâm, atât de repede, asupra modelului dorit. Le-am gravat pe interior, să fim și noi speciali 
. Pe Cristi l-am îmbrăcat, din cap până-n picioare, într-un singur magazin. De ce e mult mai ușor cu bărbații? Eu, în schimb, am probat câteva rochițe, dar nu mi-a plăcut nici una. Dar stai! Povestea continuă… →
Începem un nou capitol
Posted by: | Comentarii
Astăzi am hotărât să mergem la judecătorie să întrebăm de actele necesare pentru oficierea cununiei civile. Acolo ni s-a vorbit foarte frumos, ni s-a dat o foaie cu toate actele necesare și, tipa foarte încântată, se uită la noi și spune… iiii, vine ziua cea mare!!!. De acolo am pornit spre frizerița mea, să o întrebăm dacă vrea să ne fie martoră și să ne lămurească, puțin, în privința actelor. Am băut o cafea cu ea, am întrebat-o și, foarte entuziasmată și bătând din palme, ne-a răspuns că DA! Apoi a sunat-o pe mama ei, care a vrut să ne ajute și care a vorbit cu judecătorul de pace legat de cununia noastră civilă. În 5 minute mama ei era, deja, la masa noastră și ne-a asigurat că judecătorul este liber, anumite zile, și că va veni cu noi să fie și ea prezentă ca martoră. Și, mai ales că se cunoaște cu judecătorul, dacă lipsește ceva, din acte, rezolvăm noi 
. Dar stai! Povestea continuă… →
Animăluțele mele preferate
Posted by: | ComentariiNightOn întreabă care sunt animalele de companie pe care ți le-ai dori sau pe care le ai deja?
Ei bine, presupun că toată lumea știe de Odin, broscuța noastră țestoasă. Bine, de fapt e un EL. Odin adoră să stea la soare, să mănânce din mână, să fie în centrul atenției și să “alerge” prin casă. Îi place să se ascundă sub canapea pentru ca noi, pe urmă, să îl căutăm și să îl giugiulim. Este un animal rece dar ne-am obișnuit cu el și are modul lui de a ne arăta că îi suntem dragi . Dar stai! Povestea continuă… →
Forever and ever…
Posted by: | ComentariiEu sunt un mix între mofturoasă, încăpățânată, nervoasă, nerăbdătoare și calculată. Mai exact, combinația fatală. Știindu-mă cum sunt eu, nu am crezut niciodată că voi găsi pe cineva… exact ca mine… pardon!… potrivit pentru mine. Și el este la fel ca și mine, mai puțin la partea cu nervii și cu calculatul. El este un tip calm, uneori îndeajuns de calm, pentru furtuna pe care o are lângă el. Partea cu calculatul nu e deloc pentru el, el genul… it’s so shiny… let’s buy it!
De ceva timp am ajuns să facem aceleași lucruri. La ce mă refer? Facem aceleași mișcări, rostim aceleași cuvinte, vrem aceleași lucruri, totul în același timp iar, uneori, e cam ciudată chestia asta! Evident, râdem de ne prăpădim pe seama chestiei ăsteia. Dar stai! Povestea continuă… →
Arta controlului
Posted by: | ComentariiAbsolut fascinant!
Limbajul trupului 2 și 3.I
Posted by: | Comentarii2. PERSPICACITATE, INTUIŢIE ŞI PRESIMŢIRE
” Din punct de vedere practic, de fiecare dată când spunem despre cineva că este perspicace sau are intuiţie ne referim la capacitatea sa de a citi semnalele non-verbale ale altor persoane şi de a le compara cu cele verbale. Cu alte cuvinte, când spunem că presimţim sau simţim că cineva ne-a minţit, de fapt remarcăm că limbajul trupului său şi cuvintele rostite de acea persoană nu sunt în concordanţă. Este ceea ce oratorii numesc simţul auditoriului sau raportul cu un grup de oameni. De exemplu, dacă publicul începe să stea cu spatele rezemat de scaun, cu bărbia în piept şi mâinile încrucişate, un orator perspicace va simţi sau presimţi că spusele sale nu au efectul scontat. El va deveni conştient că trebuie să abordeze altfel tema dacă doreşte să capteze auditoriul. Dimpotrivă, cel care este lipsit de această perspicacitate va gafa în continuare, menţinându-se în indiferenţa publicului.
Femeile sunt în general mai perspicace decât bărbaţii, şi acest fapt justifică ceea ce de obicei numim intuiţie feminină. Femeile au abilitatea înnăscută de a colecţiona si descifra semnalele non-verbale şi de a observa cu un ochi atent detaliile mărunte. De aceea, puţini soţi îşi pot minţi nevestele, fără să fie descoperiţi, în timp ce majoritatea femeilor pot cu uşurinţă trage pe sfoară bărbaţii, fără ca aceştia să realizeze ce s-a întâmplat. Dar stai! Povestea continuă… →
Tu când?
Posted by: | ComentariiTu când ai spus ultima dată te iubesc… fratelui, surorii, mamei, tatălui, prietenei sau prietenului? Tu când ai spus te iubesc, pur și simplu, pentru ca cei din jurul tău să știe cât de mult înseamnă pentru tine, fără să aștepți ceva în schimb? Când ai arătat ultima dată ce simți fără să te gândești că vei fi dezamăgit/ă ? Dar stai! Povestea continuă… →
Limbajul trupului 1.I
Posted by: | ComentariiCum pot fi citite gândurile altora din gesturile lor- ALLAN PEASE
M-am gândit să vă dezvalui mici secrete din comunicarea non-verbală. Este un proces complex, care include omul, mesajul, starea lui sufletească şi mişcările trupului.
” Se vor găsi, întotdeauna, indivizi care vor protesta şi vor încerca să demonstreze că studierea limbajului trupului nu este decât un mijloc de a afla, prin utilizarea unor cunoştinţe ştiinţifice, secretele sau gândurile oamenilor, pentru a-i exploata şi domina. Scopul acestei cărţi este de a-l ajuta pe cititor să pătrundă în problematica comunicării între oameni şi în felul acesta să ajungă să-i înţeleagă mai bine pe alţii şi, în consecinţă, şi pe sine însuşi. Este mai uşoară convieţuirea cu evenimente al căror mod de funcţionare îl cunoaştem: lipsa înţelegerii, ignoranţa stârnesc teamă şi superstiţie şi ne fac să fim mai obstrucţionişti faţă de alţii. Ornitologul studiază păsările nu pentru a le vâna şi a le păstra, apoi, ca trofee. Tot astfel, cunoştinţele şi iscusinţa obţinute în domeniul comunicării non-verbale fac ca fiecare întâlnire cu o altă persoană să devină un eveniment palpitant.” spune ALLAN PEASE. Dar stai! Povestea continuă… →
