8. Falsificarea limbajului trupului

Se pune adesea întrebarea: “Este posibilă falsificarea limbajului trupului nostru?” Răspunsul la această întrebare este, în general, “nu”, datorită lipsei de concordanţă, care probabil apare între utilizarea principa­lelor gesturi, a microsemnalelor trupului şi cuvintele rostite. Palma deschisă, de exemplu, este asociată cinstei, dar atunci când escrocul îşi ţine palmele deschise şi zâmbeşte în timp ce spune o minciună, microgesturile sale îl trădează. Pupilele sale se contractează, una din sprâncene se ridică sau colţul gurii se smunceşte şi aceste semnale contrazic gestul palmei deschise şi zâmbetul sincer. Drept urmare, cel care receptează toate aceste semnale e tentat să nu dea crezare celor auzite.

Se pare că mintea umană posedă un mecanism de semnalizare a erorii, care indică “avarie” atunci când pri­meşte o serie de mesaje non-verbale neconcordante. Ne întâlnim, însă, şi cu cazuri când, în speranţa obţinerii unor avantaje, se falsifică cu bună ştiinţă limbajul trupului. Să luăm, de exemplu, concursurile Miss World sau Miss Univers, la care fiecare concurentă utilizează mişcări corporale grijuliu însuşite, pentru a crea impresia de cordialitate şi sinceritate. Ele sunt punctate de către juriu după gradul în care pot transmite aceste semnale. Dar chiar şi cei mai pricepuţi dintre noi îşi pot falsifica lim­bajul trupului numai pentru o scurtă perioadă de timp; în cele din urmă trupul va emite acele semnale care sunt in­dependente de acţiunile conştiente. Mulţi politicieni sunt experţi în falsificarea limbajului trupului, folosindu-se de acesta pentru a face pe alegători să dea crezare afirma­ţiilor lor; despre cel care procedează astfel, cu succes, se spune că are farmec personal, că este “charismatic”. Dar stai! Povestea continuă… →