Archive for September, 2011
Punch the karma!
Posted by: | ComentariiO simt în preajma mea, de fiecare dată când sunt nehotărâtă asupra unui lucru. O simt cum îmi suflă în ceafă și așteptă să iau o decizie proastă, pentru a-mi arăta, pe urmă, cât de mult greșesc, uneori. Știu, de fiecare dată când îmi pregătește o nouă surpriză, pentru că acelea sunt momentele când simt că urmează să se întâmple ceva… dar nu știu ce anume! Pentru a mă îmbărbăta și pentru a mă face, mereu, să îmi spun că totul se întâmplă din anumite motive, mai ales că nu îmi place să stau și să îmi plâng de milă, îmi dă cele mai grele încercări și mă face să trec prin niște situații incredibil de urâte… poate, poate, voi ceda! Dar stai! Povestea continuă… →
Toamna vine cu exerciții
Posted by: | ComentariiCum vine toamna, cum nu prea mai ies pe nicăieri, intru în hibernare, mai ales că nu prea îmi place să stau afară, în vânt și împopoțonată cu haine. Pierzând timpul liber mai mult prin casă încep să fac prăjituri, îmi aduc aminte că tre’ să mai cos câte ceva sau să rearanjez tot șifonierul, așa, ca fetele. Dar stai! Povestea continuă… →
Accept guest posturi
Posted by: | ComentariiAm tot vorbit, cu Cristi, zilele astea și am decis să încerc un experiment; să accept guest posturi și să vedem cum se desfășoară. Mă gândesc că există persoane care nu au blog, dar au o opinie asupra unui subiect, sau sunt persoane care vor să scrie anumite subiecte, dar care nu sunt în concordanță cu blogul lor și aș fi mai mult decât încântată să le public aici, pe blogul meu. Dar stai! Povestea continuă… →
De weekend…
Posted by: | ComentariiIeri am ieșit puțin la plimbare prin Alicante. Mi se făcuse poftă de a face niște cumpărături. Castalla este aflată într-o zonă relativ muntoasă, deci este mai rece puțin decât în Alicante. Eu, bine îmbrăcată, știind că acolo bate vântul, serios, în perioada asta, deși este încă bună vremea pentru plajă. Când am ajuns acolo am sesizat că am avut dreptate în privința vântului, dar în privința temperaturii, nu! Era o căldură de m-am încins în blugi! Așadar, dacă veniți pe aici, până la sfârșitul lui octombrie, vremea e numai bună de plajă, fuste și tricouri. Dar stai! Povestea continuă… →
Because… love takes two
Posted by: | ComentariiRăspunsul la această întrebare l-am aflat aseară. După îndelungate momente pline de draci, nervi și de spus unul celuilalt tot ce era de spus… am aflat un lucru… bărbații, când sunt pe punctul de a face un pas important, cum ar fi căsătoria, se închid în ei și se gândesc foarte mult la acest pas. Ei nu sunt ca noi, femeile, atunci când avem ceva care ne deranjează sau ne pune pe gânduri, vorbim cu cineva și ne descarcăm; bărbații doar se închid în ei și își pun gândurile în ordine. Pentru mine asta însemna distanțare, răceală și nevoia de a fi singur. Dar stai! Povestea continuă… →
The final speech…
Posted by: | ComentariiAseară mi-am făcut curaj și am deschis televizorul. Am tot schimbat canalele, am văzut câteva știri, am ajuns la filme și desene animate și m-am amuzat teribil. Mergând din canal în canal am găsit filme din ce în ce mai vechi. Printre ele se difuza și The Great Dictator, cu Charlie Chaplin. Vă voi pune un video cu finalul filmului, și cea mai interesantă parte, discursul final, care îți face pielea de găină. Dar stai! Povestea continuă… →
Aplicarea practică a distanţelor zonale
Posted by: | ComentariiLimbajul trupului- CAPITOLUL II
3. Aplicarea practică a distanţelor zonale
O altă persoană poate pătrunde în zona noastră intimă în următoarele două situaţii: fie intrusul este o rudă sau un prieten apropiat, sau cineva care doreşte să ne facă avansuri sexuale; fie o persoană cu intenţii ostile, dorind chiar să ne atace. În timp ce noi tolerăm pătrunderea străinilor în zonele noastre personale şi sociale, intrarea lor în zona noastră intimă determină schimbări fiziologice în însuşi trupul nostru. Inima începe să bată mai repede, adrenalina se revarsă în curentul sanguin, se pompează sânge în creier şi în muşchi, organismul pregătindu-se astfel pentru o posibilă situaţie de luptă sau fugă.
Aceasta însemnă că, dacă atingem prietenos cu mâna pe cineva pe care abia l-am cunoscut sau îl cuprindem pe după umeri, putem trezi în el o senzaţie negativă, chiar dacă respectivul zâmbeşte şi aparent se bucură, nevrând să ne jignească. Dacă dorim ca oamenii să se simtă bine în compania noastră, să aplicăm de fiecare dată regula de aur: “Păstrează distanţa cuvenită!”. Cu cât intrăm în relaţii mai intime cu alţii, cu atât mai mult ni se permite să pătrundem în interiorul zonelor lor. Un nou angajat, de exemplu, va simţi, poate, la început o răceală din partea celorlalţi, deşi aceştia nu fac altceva decât să-l menţină la distanţa zonei sociale, până îl vor cunoaşte mai bine. După ce el va fi mai bine cunoscut, distanţa teritorială faţă de el va scădea, până când, în cele din urmă, i se va permite accesul în zonele lor personale şi, în unele cazuri, în zonele lor intime. Dar stai! Povestea continuă… →
Dragă…
Posted by: | Comentarii
Dragă Moș Crăciun,
Am stat, am calculat, am gândit la rece și am decis… știu ce vreau de sărbători!
- În primul rând vreau să îmi aduci o tanti care să îmi facă toate bunătățile și dulciurile specifice Crăciunului,
- îl vreau pe iepurașul de Paște, Dar stai! Povestea continuă… →
Sistemul m-a înfrânt!
Posted by: | Comentarii
Cu cât încerc să fiu mai veselă și mai binedispusă, cu atât viața se încăpățânează să îmi de-a câte un șut în dos. Pe lângă faptul că n-am nici un strop de speranță în a mă gândi, măcar, să cumpăr o casă, din lipsa unui girant, nici o bancă nu dă credite fără să vii cu un girant iar eu… nu am pe nimeni aici, care ar fi dispus să facă așa ceva pentru mine. Pe urmă, cu cât m-am încăpățânat să dau peste cap chestia asta cu măritișul în Spania, în micuțul nostru orășel, sub nici o formă nu voi putea, pentru că ar trebui să cheltui pe acte în jur de 1000 de euro și, deși majoritatea actelor le face mama, în Bacău, tot trebuie să merg până la ambasadă pentru niște tâmpenii de hârtii, pe care le pot lua numai de la ei, care și alea costă, evident! Dar stai! Povestea continuă… →
