Archive for January, 2012
Suporturi pentru amintiri – concurs
Posted by: | ComentariiÎn urmă cu 14 ani stăteam în fața oglinzii, cu un tub de spray în mână, pe post de microfon, zbânțuindu-mă pe muzica lui Melanie C - I Turn To You și a celor de la Eiffel 65 – Blue. Interesant cum îți aduci aminte de un anume moment de acum 14 ani, dar nu îți aduci aminte de când aveai vârsta de 1 an, nici măcar amintiri vagi. Și, totuși, îmi aduc aminte de primul articol pe care l-am publicat, pe blog, în urmă cu exact un an.
Așadar, Roșcata împlinește 1 an de existență, cu tortuleț și lumânărică. Un an pentru care vă mulțumesc, în primul rând, vouă, pentru că ați fost alături de roșcata.ro și pentru că încă mai sunteți, indiferent de câte ori am schimbat adresa. Dar stai! Povestea continuă… →
Sunday Chillin’
Posted by: | ComentariiDupă stresul de zilele trecute și nebunia de sâmbătă, am reușit să mă mai binedispun, cu ajutorul unor melodii. Ambele sunt în spaniolă, dar o să vă traduc puțin din ele, ca să vă faceți o idee despre ce e vorba, deși nu e atât de greu de înțeles. Sunt curioasă cum vi se vor părea vouă aceste melodii 
? Cum vi se pare muzica spaniolă, în general? Dar stai! Povestea continuă… →
Cum să te strâmbi distractiv
Posted by: | ComentariiDacă dorești să îți tonifiezi pielea feței, prin mijloace cât mai naturale și mai simple, poți apela la exercițiile faciale. Ce poate fi mai distractiv, decât să te strâmbi în oglindă? Pentru fiecare grupă de mușchi ai feței există diferite mișcări, pe care le poți face, potrivit eHow:
Sprâncene: folosește-ți degetele pentru a-ți ridica sprâncenele cât mai sus cu putință, fără să ajungi la limita la care să te doară și încearcă să micșorezi ochii. Menține poziția aceasta timp de 30 de secunde și repetă de 5 ori.
Ochii: pune fiecare mână pe câte o tâmplă și închide ochii de 5 ori, rapid. Altă modalitate este să ții ochii închiși și să privești spre înainte, fără să deschizi pleoapele. Repetă mișcarea de 5 ori. Dar stai! Povestea continuă… →
Gânduri aiurea…
Posted by: | ComentariiDe ceva timp am început să ne gândim la cum ar fi dacă am fi nevoiți să ne întoarcem acasă, în sensul că nu am găsi de muncă, sau ar mai scoate ăștia vreo lege care să oblige românii să plece din Spania, sau orice altceva.
Nu vreau să par eu mironosiță, sau cu nasul pe sus, sau mai știu eu cum, dar cred că mi-ar fi foarte greu să plec de la stilul acesta de viață, să pierd respectul oamenilor față de alți oameni și față de munca pe care o fac, standardele de viață, sistemul sanitar, serviciile publice, liniștea de aici, faptul că nu trebuie să dau mită nicăieri și că nu există câini vagabonzi, salariile, distracția… totul! Dar stai! Povestea continuă… →
That ’70s show (sitcom)
Posted by: | ComentariiDe ceva timp, mai exact de când nu mai merge vplay.ro, am început să urmăresc un serial vechi și extrem de funny, pe alt site de seriale online, care merge bine.
That ’70s Show (1998–2006) 
Seria descrie viaţa a șapte adolescenți, şi anume, Eric Forman, Donna Pinciotti , Steven Hyde , Michael Kelso, Jackie Burkhart, Fez şi Randy Pearson (care apare după plecarea lui Eric Forman din oraș) . Toate evenimentele au loc în Point Place, Wisconsin.
Chiar dacă nu este un serial tocmai nou, este mai distractiv și mai plăcut decât multe seriale apărute de curând. Nu pot spune că am un episod, sau sezon preferat, pentru că toate te dau pe spate de râs. În total sunt 8 sezoane, a câte 25 de episoade, aproximativ. Dar stai! Povestea continuă… →
Covrigei home-made
Posted by: | ComentariiAcum ceva timp ne-am apucat de făcut pizza home-made și, de atunci, am tot continuat să facem, până ni s-a luat de pizza… Cea mai bună pizza e cea făcută acasă, pentru că poți pune tu toate ingredientele și ai parte și de puțină distracție. Aveam poze dar nu le mai găsesc. 
…am găsit poza
De ceva timp, am început să cumpărăm hamburgeri, mai ales că sâmbăta nu aveam chef de gătit și am văzut că ne plac. Astfel, ne-am gândit să facem hamburgeri acasă și ne-am apucat de luat ingredientele necesare, chifle, niște carne de hamburgeri, legume și pot spune că ne ies divini. Cu 2 hamburgeri, deja nu ne mai trebuie mâncare toată ziua. Încă o dată, distracția e pe măsură iar ingredientele sunt cam generale, ca în orice hamburgeri, cu câteva ingrediente în plus sau în minus, după plăcerea fiecăruia.
De ceva timp, tot tânjeam după covrigi. Știți voi covrigii aceia calzi și proaspeți, de la covrigărie, pe care i-ai putea mânca în orice moment al zilei. Ne-am gândit să facem și noi acasă, dacă tot ne curg balele după niște covrigei de Românica. Dar stai! Povestea continuă… →
Vizita la doctor…
Posted by: | ComentariiSă vă spun… am fost la medic, mai exact, la doctorița mea de familie, care este foarte drăguță și glumeață. Mi-am făcut joi programare, pentru vineri, pentru că aici nici un doctor nu te primește, dacă nu te are în fișa de programări pe ziua respectivă. Partea bună cu programarea (ES – cita) este că ai o oră exactă la care trebuie să fii acolo și atunci intri în cabinet. Eu, de exemplu, am avut la 9:20 si numai bine am stiut să ajung acolo la 9 și ceva și să-mi aștept rândul. Nimeni nu se bagă în față, nu are cum, pentru că doctorița strigă pe nume, după listă.
Cât am stat eu acolo și am așteptat, vreo 10 minute maxim, îmi tot făceam poezia în cap, ce să-i spun doctoriței mai exact: că am fost la urgente sâmbătă, ce pastile mi-a dat acel doctor și ce și cum mă mai doare. Vine rândul meu iar doctorița mă strigă să intru. Mă așez pe scaun și trag aer în piept, să-mi încep poezia când doctorița mă oprește și-mi spune: Te simți mai bine? Știu că ai fost la urgență, sâmbătă, și ce pastile ți-au dat. Mă așez mai bine pe scaun și îi spun cum mă simt, după o săptămână de luat pastile. Am rămas plăcut surprinsă că a citit fișa mea înainte de a mă vedea. Credeam că voi fi nevoită să îi spun eu toată povestea. Știu că asta ar fi trebuit să facă, că e meseria ei să știe despre pacienții ei, dar nu știam dacă va ști exact de ce mi-am făcut programarea. Dar stai! Povestea continuă… →
Roșcatele sunt optimiste!
Posted by: | ComentariiMda, lăsând luptele stradale puțin în umbră, pentru că prea multă supărare nu face bine, să trecem la lucruri mai vesele.
Am tot stat și m-am gândit și am calculat și recalculat întreaga idee pe care vreau să o spun, acum. Mă tot gândeam cum să facem ca venirea noastră acasă să nu mă țină doar pe drumuri, pe la ghișee, căutând acte, pentru că nu voi avea timp de pierdut aiurea, stând acasă mai puțin de două săptămâni. Nu prea aș vrea să ajung acasă, după doi ani și să stau la cozi, să pierd o săptămână doar rezolvând niște acte și căsătoria. Cum și așa facem 2 ani de reședință în Castalla, prin vară, vom face aici cununia civilă și îi trimit maică-mii actele, să le traducă în țară, iar când venim noi doar îmi schimb pașaportul și buletinul și am scăpat. Oricum trebuie să îmi schimb pașaportul, anul acesta și musai trebuie să ajung pe acasă. Dacă tot vrem să ne luăm și trebuie să îmi schimb și pașaportul, numai bine împușcăm doi iepuri dintr-un foc, să nu trebuiască să merg să îl schimb și în vară și anul viitor. Dar stai! Povestea continuă… →
Unul pentru toți și fiecare pentru el
Posted by: | ComentariiAm urmărit știrile online, zilele acestea, despre revoltele din țară. Ceea ce a început ca niște proteste pentru o cauză bună, a continuat cu fiecare strigând cu totul altceva. S-au adunat huliganii, care fac circ pe stadioane, și au făcut ca manifestările să ajungă o nebunie curată, o luptă pentru supraviețuire.
Se puteau deosebi, de la o poștă, cei veniți acolo pentru scandal de cei care stăteau liniștiți, cu pancardele în mâini, încercând să îți susțină punctul de vedere. Mi-era teamă pentru săracii bătrânei, captivi între huligani și jandarmi; mi-era teamă ca aceștia să nu se trezească cu capul spart, doar pentru că au îndrăznit să ceară o viață mai bună. Speram, aseară, să fi plecat cei care erau în vârstă, pentru că cei care se bat nu se uită că cineva e bătrân, sau că acea persoană nu caută scandal, sau violență.
La un moment, dat unii aruncau cu pietre în jandarmi, pietroaie chiar, iar aceștia le aruncau înapoi, de parcă jucau tenis. Magazinele, bancomatele, stațiile de autobuz și orice era din sticlă, erau făcute varză. Asta, din ce am văzut din videouri și de la știrile online. Dar stai! Povestea continuă… →
