Suporturi pentru amintiri – concurs
Scris deÎn urmă cu 14 ani stăteam în fața oglinzii, cu un tub de spray în mână, pe post de microfon, zbânțuindu-mă pe muzica lui Melanie C - I Turn To You și a celor de la Eiffel 65 – Blue. Interesant cum îți aduci aminte de un anume moment de acum 14 ani, dar nu îți aduci aminte de când aveai vârsta de 1 an, nici măcar amintiri vagi. Și, totuși, îmi aduc aminte de primul articol pe care l-am publicat, pe blog, în urmă cu exact un an.
Așadar, Roșcata împlinește 1 an de existență, cu tortuleț și lumânărică. Un an pentru care vă mulțumesc, în primul rând, vouă, pentru că ați fost alături de roșcata.ro și pentru că încă mai sunteți, indiferent de câte ori am schimbat adresa.
De aceea, m-am gândit să sărbătorim, împreună, aniversarea blogului, printr-un mic concurs. Deși premiile sunt exclusiv pentru uz feminin, dragele mele prietene, concursul este deschis și bărbaților care doresc să facă un cadou jumătății delicate a relației lor.
Tot ce trebuie să faceți, pentru că, nu-i așa?, o mână spală pe alta și amândouă pe obraz, este să dați un like paginii de facebook Roșcata.ro, dacă nu ați făcut-o deja, și apoi să scrieți un post pe blogul personal, în care să vă aduceți aminte de ceva ce s-a întâmplat în urmă cu exact 1 an (31 ianuarie 2011). Inutil să vă mai spun să lăsați un comentariu aici, cu linkul către articolul cu care participați la concurs, pentru că nu eu voi face alegerea câștigătorilor, ci voi.
Concursul durează o săptămână, începând de astăzi și se încheie pe 7 februarie, la ora 24. V-aș ruga ca voi să citiți toate articolele participante și apoi să le votați, până duminică, 12 februarie, ora 12:00, în poll-ul pe care îl voi crea pe blog. Primele 2 locuri primesc câte un cadou. Succes!
Sincer, sper că veți fi foarte mulți și că ne vom distra, împreună, cu amintirile voastre.
Cadourile care le voi da câștigătorilor sau câștigătoarelor sunt aceste frumoase suporturi pentru bijuterii:
© 2012, Roșcata. Toate drepturile rezervate. Dacă tot vrei să mă citezi măcar pune sursa.
[...] pentru amintiri – concurs | Vis De Toamna roscata.ro : Suporturi pentru amintiri – concurs( in urma cu cateva secunde ) 0 | [...]
Eu am deja un suport primit de la o prietena deci las loc pentru altcineva.
Like ai primit de ohohohoooh si sa stii ca oricat m-as chinui sa imi aduc aminte cu exactitate ce s-a intamplat acum un an nu reusesc…. sub nici o forma!
La multi anisori, sa ne stai mult si bine prin preajma!!!
Aww
…
Multumesc
La mai multi, cat de multi .. sa tot fie!
Pupic roscatica 
Multumesc frumos
Nu ai pentru ce om frumos ce esti!
La multi ani blogusorului tau, sa creasca mare si voinic si sa-ti aduca multe bucurii si impliniri frumoase.
Eu am decis de ceva timp sa nu mai particip la concursuri.
Multumesc
… 
La multiiii ani!!!!!
Multumesc
, participi la concurs?
La multi ani !!!!
Multumesc
.
La multi ani si la cat mai multe articole interesante!
In limita timpului disponibil, voi incerc sa particip la concurs dar nu promit inca nimic, deoarece inceputul lunii la mine este foarte aglomerat, n-am timp deloc de blog, ma bazez pe draft-uri.
In plus trebuie sa-mi amintesc ce am facut anul trecut pe 31 ianuarie…o sa ma uit la mine pe blog, ca altfel nu-mi amintesc nimic memorabil.
Multumesc
.
Ma bucur
La mulți mulți ani de blogging și nu numai
Eu nu reușesc să îmi amintesc nici ce am făcut acum o săptămână, ce să mai zic de acum un an?
Cauta pe blog
, merci 
La multi ani!
Inca nu sunt 100% hotarata daca voi participa la concurs dar, 55% din mine vrea 
Multumesc
, pai, ce te impiedica sa participi? 
La multi ani si succes in continuare
Multumesc
.
La mulţi ani, Roşcăţico! Să creşteţi mari amândoi, şi tu şi blogul tău şi să aveţi parte de multe momente frumoase. Cele mai frumoase amintiri sunt cele pe care urmează să ţi le faci deci… dă-i înainte! Toate bune.
Multumesc frumos
.
La multi, multi ani!
Multumesc
.
Uite cantecul norvegian echivalent pt Multi Ani Traiasca !, plus cu coregrafia corespunzatoare:
http://www.youtube.com/watch?v=l0QxLP5q9jw&feature=related
Din pacate eu nu pot sa-ti dau Like pe Facebook pt ca nu am cont de Facebook ! Uite un videoclip de trailer de film parodie, The Man Without a Facebook:
http://www.youtube.com/watch?v=a69RpEBJFAY
Eu habar nu am ce faceam acum 1 an. Cred ca eram in prima faza de soc cultural acut aici in Norvegia, asa ca am amnezie pt acele luni de la inceput !
Multumesc frumos
.
Nu stiu daca e OK sa povestesc ceva rated R, dar daca exista si intrebarea ce faceam eu acum 14 ani, stiu sigur ce faceam, ca tocmai implinisem 17 ani in toamna, imi stabilisem si auto-aprobasem strategia generala corespunzatoare varstei de 17 ani pe care abia asteptam sa o implinesc de cand citisem pe la 14 ani cartea “The 17th Summer”, (“A 17-a vara”), scrisa in 1942 de Maureen Daly, imprumutata de la fosta Biblioteca Americana din Bucuresti cat inca mai exista, (si chiar daca era o carte scrisa din punctul de vedere al unei fete, mie mi s-a parut posibil aplicabila in mare si mie), si, cf rezolutiilor adoptate de mine de anul nou de Revelion, acum prin februarie eram in plina faza de planificare tactica re pierdut virginitate in primavara.
http://www.confessionsofabookaddict.com/2011/05/book-review-seventeenth-summer-by.html
http://scholar.lib.vt.edu/ejournals/ALAN/spring94/Vogel.html
De ce nu tinem minte amintirile din primii 2-4 ani de viata ? Am citit pe wikipedia ca e pt ca in acei primi ani de viata sistemul raspunzator de depozitarea memoriilor din creier nu este pe deplin dezvoltat functional, desi au existat niste cercetari care au aratat ca copiii mici de varste mai marisoare de 4 ani pot tine minte si unele amintiri de mai devreme, din primii 2-3 ani de viata, (desi nu cred ca si pe alea de bebelus din primul an propriu-zis), insa incet incet aceste memorii se pierd la mai toti pana cand ajung sa le uite de-a dreptul pe toate astea ff timpurii pe la sfarsitul clasei a 4-a de scoala primara.
Prima oara cand s-a intrebat cineva in scris la nivel asa mai oficial cunoscut de wikipedia aceeasi intrebare pe care ai pus-o tu re de ce nu tinem minte memoriile din primii ani de viata a fost in anul 1893, cand o doamna de profesie psiholog din SUA pe care o chema Caroline Miles a scris un articol despre asta in Revista Americana de Psihologie.
De obicei primele memorii ale copilariei pe care reusim sa le tinem minte si ca adulti, scrie in continuare pe wikipedia, sunt memorii de tip personal nu re societatea mai larga, de ex putem sa tinem poate minte cum o asteptam pe mama sa vina de la serviciu si cum a aparut ea pe usa o data si cu ce era imbracata in ziua respectiva cand ne-a zambit Hello, insa nu vom putea tine minte ca in anul respectiv s-a intamplat, daca s-a intamplat, vreo Revolutie, asta de ex pt copiii nascuti in 1985, care incep sa tina minte chestii din decembrie 1989.
Totodata, daca se intampla sa ni se nasca vreun fratior sau surioara in primii aia 4 ani de viata, putem sa tinem minte un asa eveniment important pt noi chiar mai de devreme, chiar de pe la 2,5 ani, in unele cazuri, ca totusi e un eveniment ff important.
Fetele tind sa tina minte memorii de mai devreme decat baietii. Baietii totodata tind sa tina minte prime memorii de tip mai neplacut uneori mai mult decat memorii de tip placut, de ex asta pot sa o confirm si eu ca efectiv ma si ebenrvez uneori ca prima mea memorie de pe la 4 ani e de ex la gradinita cand plangeam ca ma lasase mama acolo si eu nu inteloegeam de ce, plus ca educatoarea, probabil varnd sa-mi dea ceva de facut m-a dus intr-o camera plina cu jucarii, dar m-a lasat singur acolo, probabil cateva minute, si tin minte ca m-am speriat si voiam sa ies din camera aia cu jucarii, de care nu aveam nici un chef in clipa aia ca sa fiu din nou cu alti oameni, (!), dar nu aveam putere sa apas pe clanta, sau era clanta prea sus, si m-am suparat si mai tare, plus am interpretat asta ca o pedeapsa, ca si cum ma inchisese educatoarea expres intr-o inchisoare din cauza ca nu fusesem cuminte si plangeam ! Si dupa aia a aparut si m-a scos de acolo, dar am ramas suparat in sinea mea pe ea, desi de plans nu am mai prea indraznit sa plang, si am inceput, in schimb, sa inspectez profesional ce faceau alti copii acolo, si tin minte ca pe urma mi-am petrecut zilele sau lunile urmatoare la gradinita intrebandu-ma daca oare am sa fiu si eu vreodata competent sa invat sa decupez niste chestii complicate si rotunde ca niste mere de hartie cum pareau sa fie in stare alti copii mai destepti decat mine si eu aveam deja mari dubii ca voi reusi si eu sa fac vreodata asa ceva, drept care mi-am petrecut destul timp si energie in timpul gradinitei invatand cum sa evit sa fiu vreodata pus in grupul copiilor care aveau sarcina de lucru de a decupa, si manevrand politic si tactic ca sa fiu pus in grupul copiilor care doar trebuiau sa se joace cu plastilina, ca asa ceva parca era mai usor de facut, desi mai mult decat gogoloiae rotunde, carora le ziceam si eu ca sunt mere, tot nu am reusit sa fac, pe cand alti copiii mai talentati artistic decat mine reuseau sa faca si girafe si arici adevarati, ba chiar si elefanti de plastilina.
Am fost suparat destul de mult timp in sinea mea pe acea educatoare ! Tin minte ca si prin clasa a IV-a, apoi si prin scoala generala, ba chiar si pe la liceu o data, sau chiar de doua ori i-am povestit de cateva ori lui mama ce ma suparase pe mine acea educatoare, insa pot sa anunt public ca, in sfarsit, mai recent, dupa vreo 25 de ani de la acele evenimente de trista amintire, in sfarsit, am iertat-o, ca am putut sa inteleg mai bine contextul respectiv, plus ca totul se intamplase pe vremea dictaturii comuniste si acea invatatoare probabil ca nu avusese incotro, poate fusese obligata chiar de secretarul de partid al gradinitei, ba poate santajata chiar si de securistul arondat acelei gradinite din sectorul 2 al capitalei, ca sa ma sperie pe mine, ca nu prea imi vine sa cred ca a facut-o chiar expres din proprie initiativa, mai ales ca dupa aia nu m-a fortat sa decupez nimic din hartie impotriva vointei mele, deci NU o consider o educatoare rea de tip comunist inrait, ci o educatoare obisnuita, un biet om sub vremuri, ca atatia altii, ba chiar poate si o educatoare dizidenta, deoarece dupa aia nu m-a mai suparat de loc, poate chiar in ciuda indicatiilor provenite de la partid si de la securitate, si de aceea am iertat-o.
Iar cu ocazia implinirii 100 de ani de la decesul subit prin infarct miocardic intr-o noapte dupa ce citise piesa de teatru mult prea violenta Macbeth scrisa ori de dl William Shakespeare, ori de vreun anonim despre care se spune, in anumite teorii conspirationiste, ca a devenit cunoscut ulterior sub numele dl William Shakespeare, sau caruia dl Shakespeare i-a furat sau plagiat operele, prezentandu-le apoi ca fiind drept ale sale, desigur, pt castigare de foloase necuvenite in mod corupt si necorespunzator social, a d-lui Ion Luca Caragiale, singur printre straini acolo in orasul f interesant artistic Berlin al anului 1912, cand inca nu incepusera marile razboie ale secolului XX, anunt acum public ca m-am decis sa ii iert si pe dl secretar de partid al acelei gradinite din sectorul 2 Bucuresti, si pe fostul om al muncii din fostul serviciu de securitate al RSR arondat acelei gradinite, deoarece, chiar daca aceasta iertare imi limiteaza mie personal posibilitatile practice de a capata dosar de persecutat de fosta Securitate si/sau de a aplica pt azil politic bazat pe dizidenta si suferinta mea personala din anii dictaturii de trista amintire, care mi-au creat mie niste memorii atat de suparatoare la nivel probabil chiar real mai mare decat cele ale d-lui Paul Goma, totusi eu nu doresc sa tin ranchiuna asa total aiurea si 30 de ani in sufletul meu fata de niste fosti concetateni bucuresteni care aveau si ei o paine acolo de mancat si probabil aveau si ei copii de hranit pe atunci in anii aia cam tristi si mohorati de imediat pre-1989, mai ales ca nu prea mi se pare realist ca au avut chiar toti 3 un asemenea nivel de competenta profesionala incat sa conspire chiar asa in halul asta cu totii ca sa ma sperie tocmai pe mine, si in fond nu prea cred nici ca d-nei Elena Ceausescu ii pasa in mod special chiar atat de tare de mine personal, chiar daca eram si eu Soim al Patriei, incat sa ma persecute pe mine in mod expres.
http://www.youtube.com/watch?v=uBmnkk0QW3Q
http://www.youtube.com/watch?v=x7GxnANxOG0
Disclaimer: daca acest comentariu trezeste cuiva senzatii neplacute re posibile suferinte pre-anii 1989, trebuie sa se tina cont ca eu personal NU am nici un talent artistic literar la exprimatul in scris, plus eu am citit pe CNN Health ca exista tot felul de tratamente chiar posibil eficace pt a diminua nivelul de suferinta care apare in legatura cu diverse amintiri neplacute, si este total OK, dupa parerea mea sa se ceara sfaturi medicului de familie re acest fel de suferinte psihologice, ca totusi traim in sec XXI, si nu e nevoie sa sufere nimeni aiurea fara nici un tratament care chiar exista si e si mult mai accesibil tuturor la nivel real in zilele noastre decat poate acum 30 de ani.
La cat mai multi ani frumosi si la cat mai multa inspiratie ! Din pacate ziua de 31 nu este una placuta pentru mine , datorita unei amintiri ce ma bantuie de acum doi ani
But life goes on! Te pup draga mea!
Multumesc
, sper sa fi trecut peste 
.
Imi pare rau
http://roxanabursuc.com/despre-zile/ Uite explicatia mea pentru ziua de astazi . Am tercut peste , dar o data pe an revin in locul acela batatorit si uitat . Te pup !
La Multi Ani Roscatzico, te pupam si te imbratisam. Acum facem si postarea pentru concurs
Multumesc frumos
Ma bucur 
.
La multi ani!
Am sa postez si eu ceva, insa numai de dragul provocarii.
Nu am o stare de spirit tocmai nimerita pentru premii.
Multumesc frumos
.
. Ce ti’ar placea sa ai din Spania 
.
Daca vrei sa participi iti trimit ceva de aici, ce vrei tu
la multi ani! multe articole frumoase, comentarii pe masura si satisfactie maxima
Multumesc
, participi la concurs? 
.
[...] o data cu aceasta aniversare sa va faca si un concurs frumos pe blogul ei si va invit sa intrati aici ca sa vedeti despre ce e vorba. Eu ii urez la mai multi ani si sa reuseasca tot ce si-a propus [...]
La multi ani tie si blogului tau si la cat mai multe articole la fel de interesante ca si pana acum!
huggles
Multumesc frumos
.Participi la concurs?
La cât mai mulți ani de blogging, uite, acum mi-am amintit și eu că mâine fac 5 ani de blogging. Repede mai trece timpul, prea repede.
Multumesc frumos
.
.
La multi ani si tie
La multi ani, blogului tau, Roscato!
Multumesc
.
Pot sa iti spun La Multi Ani si cu intarziere? Pot, pot?
Desigur
, multumesc 
