Notă pentru voi!

Vă mulțumesc pentru vizită!

Scriu pentru mine, dar și pentru voi. Mă bucur atunci când văd că vă interesează ce spun eu. Și vă mulțumesc... și pentru asta!

Archive for Cu părere de rău

May
13

Conspirația Marilor Puteri

Posted by: | Comentarii (12)

Noi facem parte dintr-o mare conspiratie mondială. Din cauza suprapopulării pământului, Marile Puteri au hotărât că trebuie să se mai scape din populație. Prima dată trebuiesc rași de pe listă bătrânii, pentru că ei nu mai aduc nici un beneficiu. Ce contează că ei s-au zbătut pentru noi, că noi suntem acum datorită lor, să le radem pensiile si să îi lăsăm să moară de foame!

Apoi, criza asta; bogații nu au criză, tot noi o simțim, ăștia care ne rupem spinarea, de dimineață până seara. Numai bine se elimină cei slabi. Așa se dau pe piață medicamente proaste, tot felul de legume și fructe artificiale, cât mai multe chimicale în mâncare, numai bine mai crapă câțiva! Dealtfel, Agenda 21 a și intrat în vigoare. Agendă care spune că, datorită suprapopulării pământului, intervine necesitatea introducerii spre consum a alimentelor artificiale. Dar stai! Povestea continuă… →

May
12

Mult prea repede

Posted by: | Comentarii (11)

Mă simt lipsită de puteri. Muncă și iar muncă și foarte puțin timp liber. În încercarea de a face totul să fie bine, din punct de vedere material, mai ales că mereu cresc prețurile la toate cele necesare, mereu apare câte ceva pentru care avem nevoie de bani, uităm de noi, uităm să mai avem grijă să ne fie bine din punct de vedere psihic, fizic și spiritual.

Timpul, timpul trece mult prea repede, lăsându-ne mult prea puțin timp, pentru liniștea noastră; nu mai găsim timp să ne oprim din tot ce facem, pentru câteva minute de liniște totală, să aerisim puțin creierul și să ne punem în ordine ideile și gândurile. Dar stai! Povestea continuă… →

Mar
27

Decizii pripite

Posted by: | Comentarii (20)

Cunosc o tipă de 30 ani, dintr-o țară latină, care s-a hotărât să meargă, pentru 3 luni, într-un oraș din Germania, la un tip pe care l-a cunoscut online. Ea și-a cumpărat biletul de avion dus-întors pe perioada de 3 luni, dar după o lună deja s-a săturat de comportamentul tipului respectiv. Și-a dat seama că nu este deloc cum era pe internet și că se poartă urât cu ea. Nu dispune de mulți bani, să se poată întoarce acasă, înainte de expirarea vizei, respectiv a biletului de avion așa că s-a hotărât să plece de la acel tip, la altă persoană, tot din Germania, dar dintr-un alt oraș.

Nu vrea nici în ruptul capului să vorbească cu familia ei, să le ceară bani să se întoarcă mai devreme acasă, ci vrea să rămână în Germania, oriunde altundeva numai cu acest tip nu, chiar dacă asta implică plecarea ei într-un oraș pe care nu îl cunoaște, la o persoană pe care nu o cunoaște, cu o limbă pe care nu o știe destul de bine. Dar stai! Povestea continuă… →

Mar
16

Relația mea cu spitalele

Posted by: | Comentarii (42)

Niciodată nu mi-au plăcut spitalele, mirosul din spitale, injecțiile și tot ce ține de spitale. Acest sentiment s-a trezit imediat după perioada copilăriei, când nu era an să nu fiu mușcată de câinii vagabonzi, astfel făcând vizite zilnice la spital, pentru injecții antirabice. De atunci urăsc mirosul de acolo și injecțiile. Acum, de fiecare dată când trebuie să fac vreo injecție, sau să mi se recolteze sânge, merg cu o strângere de inimă.

Din fericire, doctorii sunt mai drăguți aici, unii dintre ei, doctorița mea, cel puțin.

În adolescență, nu prea am avut probleme de sănătate, doar simple răceli sau dureri de spate; aici, în schimb, de când am ajuns, am început cu dureri de spate acute, dureri de burtă, de cap, insuportabile, început de ulcer și din ce în ce mai rău.

Mă gândeam, zilele trecute, cum naiba mă tot îmbolnăvesc, pentru că mănânc cât mai sănătos posibil: fructe, legume, suc natural de portocale & pomelo, nu beau sucuri acidulate, nu mănânc prăjeli sau fast-food, mănânc paste, pește, brânză, cât mai sănătos posibil și sunt mai bolnavă decât orice om care mănâncă numai porcării grase și nesănătoase. Dar stai! Povestea continuă… →

Feb
07

Prietenul la nevoie… te lasă!

Posted by: | Comentarii (20)

Vineri, când am ajuns la muncă, am aflat că tipul care lucra dimineața cu Cristi, a fost dat afară. La începutul săptămânii a sunat să spună că nu vine la muncă, pentru că e bolnav. Fratele șefului meu e cel mai bun prieten al tipului ăsta și a trecut pe la muncă, săptămânile astea, să ne ajute cu niște marfă. Printre alte chestii i-a spus și lui Pedro, șeful meu că, de fapt, tipul nu era bolnav, ci a fost la un chef și era prea mahmur să mai aibă chef de muncă.

Pentru că nu a venit Paco la servici, Pedro a fost nevoit să stea mai toată ziua în locul lui, ceea ce nu i-a convenit deloc. Joi a aflat, tot de la frățiorul lui, Alberto, că Paco vroia și luni să își ia liber, tot pe motiv că ar fi bolnav, dar că, de fapt, are o petrecere în alt oraș, la care vrea să meargă. Vă dați seama că șeful meu a luat foc iar vineri i-a spus lui Paco că e concediat, pentru că nu e serios și, cum are un teanc de cv-uri pe birou, poate găsi oricând pe cineva care chiar vrea să muncească. Dar stai! Povestea continuă… →

Jan
17

Unul pentru toți și fiecare pentru el

Posted by: | Comentarii (8)

Am urmărit știrile online, zilele acestea, despre revoltele din țară. Ceea ce a început ca niște proteste pentru o cauză bună, a continuat cu fiecare strigând cu totul altceva. S-au adunat huliganii, care fac circ pe stadioane, și au făcut ca manifestările să ajungă o nebunie curată, o luptă pentru supraviețuire.

Se puteau deosebi, de la o poștă, cei veniți acolo pentru scandal de cei care stăteau liniștiți, cu pancardele în mâini, încercând să îți susțină punctul de vedere. Mi-era teamă pentru săracii bătrânei, captivi între huligani și jandarmi; mi-era teamă ca aceștia să nu se trezească cu capul spart, doar pentru că au îndrăznit să ceară o viață mai bună. Speram, aseară, să fi plecat cei care erau în vârstă, pentru că cei care se bat nu se uită că cineva e bătrân, sau că acea persoană nu caută scandal, sau violență.

La un moment, dat unii aruncau cu pietre în jandarmi, pietroaie chiar, iar aceștia le aruncau înapoi, de parcă jucau tenis. Magazinele, bancomatele, stațiile de autobuz și orice era din sticlă, erau făcute varză. Asta, din ce am văzut din videouri și de la știrile online. Dar stai! Povestea continuă… →

Jan
14

Ceasu’ rău, pisica 13

Posted by: | Comentarii (22)

Ieri a fost vineri 13 și, deși nu sunt superstițioasă, am avut parte numai de ghinion. M-am trezit bolnavă, rău de tot, cu frisoane și toate cele. Apoi am dat să intru pe blog și am găsit doar o pagină albă și habar nu aveam ce ar fi trebuit să fac. Pe urmă m-am trezit cu o durere foarte mare de stomac.

Am plâns de durere, la muncă, pentru că nu mai puteam suporta și nici nu puteam să plec. Am îndurat, până seara, când mi-a mai trecut; am fost pe la urgențe, dar am hotărât să așteptăm până astăzi, poate îmi va trece durerea. Azi merg, clar! Mă doare la fel de mult…

Lăsând boliciunea la o parte, ieri n-am putut să fac nimic cu blogul, a fost căzut toată ziua. La început, nu știam ce are, pe urmă au căzut serverele și a căzut și blogul Omului. După ce și-a revenit al lui, al meu tot arăta o pagină albă. După lungi dezactivări și activări de pluginuri, teme și ce mai e prin dashboard, am ajuns la concluzia că de vină a fost tema. Ceva nu s-a pupat și a făcut buba :-D . Dar stai! Povestea continuă… →

Jan
12

Mașini lăsate de izbeliște

Posted by: | Comentarii (17)

Mergând noi, agale, spre casă, în această seara, când am ieșit de la muncă, am trecut pe lângă o mașină care avea geamul de la o portieră uitat coborât. Ne-am uitat puțin la ea, am analizat ce mașină e, un Nissan Note, am încercat să sunăm la blocul în fața căruia era mașina. La cine să suni?! Am întrebat niște puști, care se giugiuleau în  scara blocului, dar nu știau nimic.

Am așteptat puțin, gândindu-ne că posesorul autovehiculului se va întoarce la mașină, sau va parca altcineva pe acolo, căruia să îi adresăm niște întrebări. Nimic. Brusc, nu mai trecea nimeni pe acea stradă! După 10 minute, am rămas eu lângă mașină și Cristi s-a dus până la secția de poliție, care era în celălalt capăt al străzii care se intersecta cu cea pe care era mașina parcată. În 5 minute au venit băieții cu mașina de poliție, ne-au mulțumit și am plecat, urmând să se ocupe ei. Fac o mică paranteză… dar ce băieți!!! Numai bunăciuni de polițiști am în oraș, care mai de care mai frumușel și tinerel! Dar stai! Povestea continuă… →

1. See how the World’s been searched with Google’s 2011 Zeitgeist. Dar stai! Povestea continuă… →

Dec
18

Când crezi că nu te ascultă nimeni…

Posted by: | Comentarii (14)

Când venim cu autobuzul din Alicante, spre casă, eu, de obicei, sunt cu căştile în urechi, ascultând muzică iar Omul meu trage un straşnic pui de somn.
Săptămâna trecută, în drum spre casă, am început să vorbim de diverse lucruri. În autobuz, în faţa noastră era un tip care se tot întorcea şi zâmbea când făceam câte o glumiţă, era clar, era de-al nostru. Dar stai! Povestea continuă… →