NEamintiri de ajun…
Scris deApropiindu’se, cu pași repezi, ajunul Crăciunului, am început să ne amintim de cum era, în perioada copilăriei, seara de ajun… Dar stai! Povestea continuă… →
Locuințe S.F.
Scris deMă uitam zilele trecute după niște informații pe internet și am dat peste altceva interesant. Știți cum se întâmplă, de obicei: căutați ceva anume și dați peste altceva, care vă captează atenția și uitați ce căutați inițial. Că tot întreba NightOn ce am vrea să știm despre ziua de mâine, vis-a-vis de asta am găsit ceva ce m-a trimis, puțin, cu gândul la acest… mâine.
Probabil sunt de mult timp pe internet aceste informații, știu pentru că eu văzusem ceva de genul ăsta, anii trecuți, dar acum, că mi-am amintit, vă prezint și vouă… clădirile viitorului. Dar stai! Povestea continuă… →
Ai putea trăi o viață fără emoții?
Scris de
Equilibrium (2002)
În film, acțiunea se petrece într-o lume viitoare, în care un regim dictatorial hotărăște să țină oamenii sub control, pentru a nu se mai porni războaie, suprimând emoţiile: cărţile, arta şi muzica sunt interzise cu desăvârşire, iar sentimentele sunt infracţiuni care se pedepsesc cu moartea. Sinceră să fiu, nu cred că aș putea trăi astfel, fără să mă pot bucura de ceva, orice, nici măcar de o culoare, sau de un răsărit de soare. Dar stai! Povestea continuă… →
Întâlnire cu natura (1)
Scris deZilele trecute m-a sunat Sergio, proprietarul apartamentului în care locuim, să mă întrebe dacă vrem să urcăm pe munte cu el și cu soția lui, în acest weekend, știind că noi am mai urcam odată singuri și că ne place să descoperim locuri noi. Am fost mai mult decât încântați, pentru că el știe rutele destul de bine, fiind un om fascinat de sport, participă la mai toate maratoanele care se desfășoară în orașele din zona aceasta. Dar stai! Povestea continuă… →
Plimbarea de sâmbătă
Scris deAstăzi am ieșit puțin prin Alicante, pentru a face câteva cumpărături. Ne-am îmbrăcat destul de bine, știind că, spre amiază, se face mai răcoare, dar uitând că acolo sunt, de obicei, cu 6 până la 10 grade mai mult decât în Castalla. Ne mai miram de ce în Castalla lumea era cu paltonașe iar în Alicante în tricouri. Dar stai! Povestea continuă… →
Anul acesta, ca și anul trecut, Moșul nu a dat pe la mine, poate nu crede că merit ceva…?!?! Sau… poate a ajuns până în Alicante și când a văzut cât de cald și de frumos e acolo s-a hotărât să rămână pe plajă și ne-om vedea noi la vară… mai negricioși. 
Dar stai! Povestea continuă… →
Altfel de colinde…
Scris deIeri, făcând cumpărăturile, am auzit colinde tradiționale spaniole, în supermarket, așa că m-am gândit să vă arăt și vouă cum sunt. Multe dintre colinde sunt și la noi, în România, pentru că sunt universal valabile. Dar stai! Povestea continuă… →
Mă scoate șeful la cină…
Scris deAici, pentru lumea muncitoare, luna decembrie înseamnă distracție, cina gratis din partea firmei, cu toți colegii și șefii lor. La mine, partea bună este că suntem numai 6 persoane de toți: 4 colegi și șeful cu nevasta. De obicei, această cină se face cu o săptămână înainte de Crăciun, vinerea la 9. Dar stai! Povestea continuă… →
