Mousse de căpșuni
Scris deDe câteva zile tot mă uit prin marele meu rețetar și plănuiesc să încerc câteva rețete noi. Evident, ca să îmi fac curaj am început cu preparate mai puțin dificile, mai exact, cu deserturi, ca orice femeie pofticioasă. Am rămas cu gândul la rețeta de Mousse de căpșuni, iar ieri mi-am luat toate ingredientele necesare pentru a-mi pune mânuțele la treabă.
Nu am făcut poze din timpul operațiilor pregătitoare 
, pentru că nu credeam că îmi va ieși… și, pentru că am început prin a scăpa pasta de căpșuni pe toată masa .
Așadar, dacă vă bate gândul să încercați, aici aveți rețeta. E puțin diferită față de ce am găsit pe site-urile culinare românești. Dar stai! Povestea continuă… →
Comparații constructive
Scris deDe când tot luăm la puricat Spania și umblăm, cu rucsacii în spate, când pe jos, când cu trenul, interacționăm mult cu lumea din orașele în care ne oprim. Eu mereu îmi iau cu mine, oriunde aș merge, un fel de listă cu tot ce e de vizitat în orașele prin care trecem dar, uneori, trebuie să mai întrebi lumea din jur, pentru că într-un oraș nou nu poți ști exact unde e anumită stradă, sau anumită locație.
Îmi plac spaniolii, sunt niște oameni veseli, petrecăreți, deschiși și mereu ne-au ajutat toate persoanele cărora le-am adresat o întrebare pe stradă. Care au știut cum să ne ajute, care s-au scuzat că nu prea se pricep la ce căutăm noi, dar niciodată nu am primit un refuz în a ne lămuri cu ceva, sau să ne spună cineva că nu are timp să se oprească, sau orice altceva răutăcios. Dar stai! Povestea continuă… →
Eu sunt, uneori, ca unii copii mici: când vreau ceva și mi se pune pata pe acel ceva, stau și oftez, și miaun că vreau și eu, până când încep să pun bani deoparte, puțin câte puțin, și îmi iau acel ceva.
După ce mi-am luat cutia pentru bijuterii, lănțișorul cu ceas și o nouă poșetă foarte drăgălașă ( pozele sunt mai jos), acum mi s-a pus pata pe un Canon 550D. L-am găsit la micul preț de 500 euro, cu tot cu obiectiv EF-S 18-55mm (nu că aș ști ce anume înseamnă asta 
) și vreau să știu dacă ăsta e prețul acestei camere, ca să nu mă păcălesc. Dar stai! Povestea continuă… →
Ally McBeal
Scris deM-am trezit zilele trecute fredonând melodia asta (Searchin’ My Soul) și mi-am adus aminte de Ally McBeal.
Cred că am văzut prima dată această serie, Ally McBeal, pe protv, când încă eram puștoaică.
Cum tocmai am terminat un serial pe care îl urmăream, m-am hotărât să revăd Ally McBeal. Sincer, e făinuț, e chiar mai funny și mai interesant decât multe serii din prezent. Îmi place că arată cât de diferiți erau, atât femeile, cât și bărbații, în acea perioadă. Erau mult mai timizi. Dar stai! Povestea continuă… →
Imagini de pe alte meleaguri
Scris deSâmbătă am hotărât să plecăm, puțin, de acasă, să vedem câteva orașe din cele pe care vi le-am recomandat vouă, aici. Ne-am umplut rucsacii cu câteva haine, telefoanele, câțiva bani și o păturică, în caz de orice, termosul și alte câteva chestii necesare și am plecat spre El Campello, dis de dimineață, la ora 8.
El Campello este un oraș micuț, poate mai mic decât Castalla, unde locuim noi, dar frumos și cu multe locuri de vizitat. Ne-am plimbat prin oraș, apoi am mers spre plajă, pentru a vedea monumentul Pescarului, turnul de veghe, iar la far nu am ajuns, pentru că era mult prea departe de oraș. În spatele turnului de veghe, lângă plajă se aflau ruinele Baii Reginei și sculpturi care reprezentau niște fete. Toate pozele le găsiți aici. Dar stai! Povestea continuă… →
Lucruri care mă enervează la filme
Scris deFilmele și serialele sunt faine, te captează și te fac să aștepți, cu sufletul la gură, fiecare mișcare a actorilor, dar sunt unele chestii care te pun pe gânduri, care te enervează uneori, când aceste lucruri se repetă în multe filme/seriale.
Pe mine mă enervează la filme/seriale, în comparație cu viața reală, următoarele lucruri:
- mereu au bani pentru orice vor să facă, nu există o limită de bani niciodată;
- stau în baruri toată ziua, fără să se grăbească la muncă, acasă sau să se uite câtă consumație au; Dar stai! Povestea continuă… →
Recomandări produse Yves Rocher
Scris deDe mai bine de 2 ani tot probez creme de corp, pentru a găsi una care să placă și mie, și corpului meu.
Produsele de la Yves Rocher mi-au plăcut, încă de prima dată de când le-am probat. Au un miros foarte plăcut, iar cremele sunt diferite față de cele de pe piață, care nu sunt pe bază de pante, se simte diferența pe piele.
Sunt foarte mulțumită de ultimele două creme de corp, pe care le-am luat de la Yves Rocher, de aceea m-am gândit să vi le recomand. Dar stai! Povestea continuă… →
Întâlnirea părinților
Scris deDeh, și am intrat în vacanță, pentru 5 zile, numai bine s-au anunțat ploi toată săptămâna. Numai bine când începem munca, vor începe și zilele însorite și frumoase. Cum sunt puțin răcită, slabe șanse să plecăm prin ploaie pe undeva. Măcar de ar ploua câteva zile și gata, dar plouă jumate de oră, jumate nu și tot așa o zi întreagă… de zici că cineva se chinuie să plângă…
Cu atâta ploaie, am copt ceva de curând… o mică propunere pentru ai noștri părinți… să se întâlnească duminică. Au fost ambele părți de acord, iar acum așteptăm să vedem concluziile de după întâlnire. E puțin ciudată situația, noi nici măcar nu cunoaștem părinții celuilalt iar ei se vor vedea singuri, fără ca noi să fim acolo. Să sperăm că va fi totul ok. 
Dar stai! Povestea continuă… →
Ce gătim de Paște?
Scris deDe fiecare dată când se apropie sărbătorile, mă gândesc cu nostalgie la vremea când eram acasă iar mama și bunica făceau multe bunătăți tradiționale. Acum, înainte de Paște, stau și mă gândesc la pască, la colacii făcuți de bunica pe vatră, la ouăle roșii făcute cu foi de ceapă, la mâncarea noastră tradițională și încerc să gândesc o rețetă cu ce am pe aici. Ne-am gândit să încercăm să facem o pască. Nu găsesc aici brânză de vaci, dar voi lua niște telemea, o voi desăra și amesteca cu zahăr, să o fac mai dulceagă. De mâncare, nu știu exact, ouăle roșii pică din start, pentru că nu găsesc aici vopsea de ouă, ceva mâncare vom proba noi în weekendul acesta. Cum suntem până marți acasă, avem timp să probăm rețete, până ne va ieși ceva comestibil. Dar stai! Povestea continuă… →
