Archive for ganduri
Între muncă și timp liber
Posted by: | ComentariiZilele astea am primit frumoasa veste cum că vom munci tot weekendul, pentru a putea fi liberi de pe 5 până de 9, cât ține Săptămâna Sfântă, toate astea pentru o singură mașină, pentru o piesă care are termen limită. Următoarele 2 luni vor continua așa, până apare o piesă nouă, când va începe un nou termen limită.
Deh! De parcă nu aș fi obișnută cu munca asta… După 4 ani, deja, m-am obișnuit să nu pot avea un concediu, sau niște zile libere când vreau eu. Așa zisa mea vacanță, pentru că nu se poate pune ca și concediu, este atunci când sunt sărbători: o săptămână în aprilie, fiind Moros și Cristianos, două săptămâni în august și o săptămână de sărbători, în decembrie, plus alte 2 sau 3 zile de sărbătoare, în decursul anului. Dar stai! Povestea continuă… →
Because… love takes two
Posted by: | ComentariiRăspunsul la această întrebare l-am aflat aseară. După îndelungate momente pline de draci, nervi și de spus unul celuilalt tot ce era de spus… am aflat un lucru… bărbații, când sunt pe punctul de a face un pas important, cum ar fi căsătoria, se închid în ei și se gândesc foarte mult la acest pas. Ei nu sunt ca noi, femeile, atunci când avem ceva care ne deranjează sau ne pune pe gânduri, vorbim cu cineva și ne descarcăm; bărbații doar se închid în ei și își pun gândurile în ordine. Pentru mine asta însemna distanțare, răceală și nevoia de a fi singur. Dar stai! Povestea continuă… →
Dragă…
Posted by: | Comentarii
Dragă Moș Crăciun,
Am stat, am calculat, am gândit la rece și am decis… știu ce vreau de sărbători!
- În primul rând vreau să îmi aduci o tanti care să îmi facă toate bunătățile și dulciurile specifice Crăciunului,
- îl vreau pe iepurașul de Paște, Dar stai! Povestea continuă… →
Începem un nou capitol
Posted by: | Comentarii
Astăzi am hotărât să mergem la judecătorie să întrebăm de actele necesare pentru oficierea cununiei civile. Acolo ni s-a vorbit foarte frumos, ni s-a dat o foaie cu toate actele necesare și, tipa foarte încântată, se uită la noi și spune… iiii, vine ziua cea mare!!!. De acolo am pornit spre frizerița mea, să o întrebăm dacă vrea să ne fie martoră și să ne lămurească, puțin, în privința actelor. Am băut o cafea cu ea, am întrebat-o și, foarte entuziasmată și bătând din palme, ne-a răspuns că DA! Apoi a sunat-o pe mama ei, care a vrut să ne ajute și care a vorbit cu judecătorul de pace legat de cununia noastră civilă. În 5 minute mama ei era, deja, la masa noastră și ne-a asigurat că judecătorul este liber, anumite zile, și că va veni cu noi să fie și ea prezentă ca martoră. Și, mai ales că se cunoaște cu judecătorul, dacă lipsește ceva, din acte, rezolvăm noi 
. Dar stai! Povestea continuă… →
Bloggerii intră în vacanță?
Posted by: | Comentarii
Se spune că, în marea împărăție a online-ului, ostașii nu pot dormi niciodată. Ei trebuie să păzească împărăția, zi și noapte, și nici să nu clipească. Ok, pot lucra, în ture de opt ore, pentru a se odihni puțin. Dar, în realitate, micuța leapșa primită de la NightOn pune o simplă întrebare: bloggerii intră în vacanță?
Eu cred că depinde, de fiecare în parte. De ce? Păi, unii preferă să se mai rupă puțin de lumea 2.0 și să meargă în vacanță, pentru a se relaxa, alții preferă să își ia cu ei laptopul și să scrie despre locurile în care merg, să pună pe hârtie întreaga vacanță, aici mă încadrez și eu. Dacă vreau să mă rup de net, o fac oricând, nu am nevoie de o vacanță pentru asta. De exemplu, sunt weekend-uri când plecăm câte o zi întreagă de acasă și, evident, nu iau laptopul cu mine, pentru că pot scrie pe urmă, dacă am ceva de scris. Dar stai! Povestea continuă… →
Culori intre pamant si cer
Posted by: | ComentariiImi place mirosul proaspat de dupa ploaie, mireasma de pamant reavăn, cum aerul pare mai proaspat. Dupa ploaie, doar inspirand o singura data simti cum ti se curăţă plamanii. Imi place sa privesc cum fiecare vietate se balaceste in baltoacele lasate de ploaie si, mai ales, imi place sa privesc curcubeul.
Cand eram mica fugeam mereu prin cartier, sa vad de unde incepe curcubeul si unde se termina. Alergam pe toate strazile, in cautarea curcubeului si ma grabeam, mereu, pentru ca stiam ca nu dureaza mult si dispare. Intotdeauna mi-a placut sa admir frumusetea lui, sa analizez fiecare culoare in parte, sa astept pana dispare… De cele mai multe ori, dupa ploaie, ies afara si astept sa apara dar, de cele mai multe ori, nu primesc nimic. Nu am mai vazut de mult timp unul, nu stiu daca e din cauza schimbarilor climatice bruste sau, pur si simplu, nu mai apare. Aici ploua foarte rar si putin cantitativ, poate fi si asta o cauza a lipsei curcubeului.
Am cautat poze pentru a imi aduce aminte de cum arata, cat de frumos da in poze; aveti mai jos cele care mi-au placut mai mult. Dar stai! Povestea continuă… →
Simpla sau cu fast?
Posted by: | ComentariiCa mai toate femeile ma gandesc uneori la cum as vrea sa fie acel moment, clipa in care voi face un pas in doi, clipa in care nu voi mai fi doar “eu” ci vom fi “noi”, momentul in care imi voi intemeia o familie. Nu ma grabesc, nu vreau sa se intample maine, dar ma gandesc, uneori, cum as vrea sa fie nunta mea. Spun “noi” referindu’ma la relatia mea cu Cristi, pentru ca vorbim despre asta, cam ce am vrea fiecare, cum am vrea sa fie, ca orice cuplu, impartim ideile, ce ne place si ce nu! Din vorba in vorba am ajuns si la… cum am vrea sa fie nunta noastra, peste 2 sau 3 ani. Tot spuneam eu pe twitter ca vrea sa ma ceara anul viitor, dar nunta propriu-zisa va fi abia peste cativa ani. Asadar, am cazut de comun acord ca nu vrem ceva pompos, mare, o nunta la care sa vina si verii verilor nostri. Dar stai! Povestea continuă… →
Dilema…
Posted by: | Comentarii
Daca ti’as ridica un altar, ce as pune la baza?
Cauta si vei gasi…
Posted by: | ComentariiAndera m’a onorat cu o asa zisa leapsa, am pus acelasi titlu ca si ea pentru ca imi place cum suna.
Trebuie sa scriu ce cauta lumea pe google si prin ce cautari ajung aici, pe blogul meu.
Asadar, trageti cortina, incepem:
“pastile limitless” – mai, astia vor sa fie destepti, nu gluma!
“indicatoare de raft, carti pentru copii” – lumea mai si citeste!
“cum se monteaza un zmeu” – cu atentie sa nu se rupa!
“dialoguri intre copii despre curatenia in parc” – fara cuvinte!
“mi’e dor de cei dragi” – si mie 
, dar am eu cativa dragi pe acasa…
“pe sub mana… sau pe sub tejghea” – depinde de ce anume vrea sa primesca!
“frunze tatuaj, pisici zburlite, cirese mari, citeste si tu, respect, pruncie, frunza capsuni, frunze tatuaj, citate despre anotimpuri, ganduri pe o frunza, costume frunze, versuri” – marea majoritate!
“ce prajituri mai facem” – trimite un mail ca iti dau eu retete! 
“lacrimi rroma” – ce o fi avut in cap…
“poezii cu roua diminetii” – aici era poeta!
si la pièce de résistance… “roscata, roscate bune, roscate focoase, roscata furioasa, draga mea roscata, roscata pe ganduri“
Gata, deocamdata, poate mai revin, in viitor, cu astfel de posturi, pana atunci, asa zisa, leapsa merge la… Florentin, Rox, Ruxandra, Tulip & Sunshine.
Va doresc o zi cat mai buna, dragilor!
Vocea din adancuri…
Posted by: | ComentariiMa trezesc cu ea in fiecare dimineata, soptindu’mi mereu acelasi lucru:
“- Buna dimineata, frumoaso! Azi vei avea o zi minunata”.
E singura care ma indeamna sa nu imi pierd speranta si sa nu las garda jos atunci cand simt ca nu mai pot. Doar ea ma sustine atunci cand am nevoie si ma cearta cand gresesc. Am gresit spunand ca nu am nici un prieten, ea este cel mai bun prieten si nu ma lasa niciodata cand am nevoie de ea. Singurul impediment… e ca si cum as vorbi singura, cineva ar spune ca sunt nebuna! Uneori nu pot sa cred ce imi spune, parca incearca sa ma faca sa ma simt prost, ma cert cu ea, ii spun sa taca si sa nu imi mai vorbeasca pentru ca voi inceta sa o mai ascult… evident ca dupa fiecare cearta… vine si impacarea si radem impreuna, aducandu’mi aminte de vreo faza haioasa sau de vreun banc. Dar mereu suntem doar noi… EU si EA. Cu timpul am invatat sa o educ, sa nu mai tipe, sa nu imi mai dea doar ganduri negative, sa nu ma mai faca sa imi para rau dupa ceva ci sa ma faca mereu optimista, chiar daca gresesc sa invatam din greseli si a doua oara sa nu se mai repete, sa vorbim civilizat, ca doua “persoane” normale si destul de inteligente. Ne completam bine una pe cealalta, ea umple golul din mine si ii da sufletului meu o voce, ea are o carte, o carte a vietii mele pe care scrie in fiecare zi o fila noua iar cand este nevoie rasfoieste cartea si imi aminteste lucrurile pe care vreau sa mi le amintesc sau de care am nevoie. Stiu ca toata lumea are o astfel de voce… in adancul sau, doar ca nu toti o accepta sau o asculta dar fiecare are o voce a sufletului. Aceasta voce este exact cum o vrei tu, ea te asculta pe tine si iti pune ceea ce vrei tu sa auzi. Daca vrei sa fi pesimist, ea te indeamna si iti vorbeste in mod pesimist, daca vrei sa fi optimist si sa fii zambitor mereu, asa te va indemna si ea. Este ceva de genul a ce spune NightOn, dar nu atat de stiintific. Eu ii spun, simplu… vocea din adancuri…
