Notă pentru voi!

Vă mulțumesc pentru vizită!

Scriu pentru mine, dar și pentru voi. Mă bucur atunci când văd că vă interesează ce spun eu. Și vă mulțumesc... și pentru asta!

Archive for joaca

Jun
04

Spune-mi, unde sunt?

Posted by: | Comentarii (6)

Merg agale prin oras, fara o destinatie anume si galagia imi atrage atentia. Ii vad cum se joaca, cum isi zambesc intre miile de culori. Cat de frumoasa poate fi aceasta priveliste in care ma pierd acum… Privesc spre ei si ma pierd in timp, imi amintesc cum eram eu in acel moment. Ma asez pe o banca, pun geanta langa mine si ii privesc, in continuare razand, razand fara motiv.

O vad pe ea. Cu parul de un auriu stralucitor, ochii ca de caprioara, fata rotunjoara si niste buze mici si carnoase. Vocea, acea voce dulce, subtire si multitudinea de idei si povesti pe care le spune iti scot, fara sa vrei, zambetul la inaintare. Ea imi aduce aminte de mine, este exact cum eram eu cand eram mica. Dar stai! Povestea continuă… →

Jun
03

Vine vara…

Posted by: | Comentarii (13)

Vine vara… incet dar sigur si uneori mai aduce si cateva zile cu ploi, ca niciodata! Rux ma intreba daca imi este dor de vacanta de vara a copilariei si cum o petreceam? Evident ca imi este dor, cui nu ii este. Vara, de cele mai multe ori, faceam cort in fata casei mele si acolo stateam, mai toata ziua. Era acolo o iarba deasa si mare, numai buna de ridicat un mic cort pe ea! Legam niste paturi de poarta si ne chinuiam cu pietre, cu clesti de rufe sa facem cortul cat mai bun si mai frumos. Sa nu mai spun cate paturi i-am rupt bietei mame :-D . Aveam si nisip in curte, unde iar imi pierdeam timpul, facand castele, mancare si ce se mai facea din apa si nisip… uneori chiar si mancam nisip :)) , spre bucuria mamei!!! Curtea era plina de copii, mai tot timpul, galagie toata ziua, urlete, mai ales ca eu eram cea care facea regulile, fiind curtea mea. Toata lumea statea la rand pentru dat in scranciob, pentru ca aveam si de ala in curte. Mai apoi, mama, ne facea cate ceva de mancare si ne aduna pe toti la o masuta, unde iar faceam regulile si, brusc, se instaura pacea… Mama spunea mereu ca mi-ar sta bine in Parlament, ca si-asa acasa fac regulile mereu si mentin linistea intre copii. Tin minte cum ii chemam pe toti la mine si le spuneam cine si cu ce se joaca si ca de papusile mele nu se atinge nimeni! Stiu, eram o mica rautacioasa! :-D Dar stai! Povestea continuă… →

Apr
25

Ploaia…

Posted by: | Comentarii (0)

M’a trezit dimineata un sunet bizar. Ma ridic din pat, deschid usa de la balcon si privesc in zare… ploua, ploua marunt.

Un strop de ploaie atinge usor obrazul meu si deodata imi vin in minte ploile de acasa, ploile in care ieseam afara si ma jucam in namol. Ma intorceam in casa doar in momentul in care tipa mama dupa mine ca eram murdara din cap pana’n picioare. Ploile in care nu ne pasa ca vom raci, nu ne pasa ca ne vom murdari, nu ne pasa de nimic. Imi placea la nebunie sa ma joc in micile baltoace lasate de ploaie, sa construiesc santulete pe marginea strazii si sa privesc cum curge apa dinspre strada spre sant. Stateam in ploaie cu ceilalti copii si cu verisorii si ne jucam, ne jucam in ploaie. Ne placea sa simtim picaturile de ploaie pe pielea noastra fina si catifelata, sa simtim cum se ingreuneaza hainele pe noi si cum se uitau la noi parintii de pe veranda. Ne lasau in ploaie pentru ca era calda si nu raceam aproape niciodata. Asteptam cu nerabdare aparitia curcubeului si ne minunam de fiecare data de maiestria imbinarii culorilor. Pe strada nu mai era nimeni, eram doar noi, cei mici, si parintii care alergau cateodata sa ne prinda si sa ne bage in casa. Ne lasau doar putin, sa ne facem damblaua, pentru a nu ne ruga de ei, toata ziua, sa ne lase afara. Apoi ne faceau repede cate o baita si ne puneau in pat, noi… gandindu’ne, inca, la miracolul ploii… curcubeul.

Imi revin, dintr’o data, din acest vis, si ma bag inapoi in pat… vom iesi mai tarziu la plimbare…

Ce amintiri iti aduc, tie, ploaia?

Apr
19

Din nou… al tau… a ta…

Posted by: | Comentarii (0)

Cand vor sa cucereasca o femeie, barbatii sunt: galanti, protectori si cat se poate de atenti (fiecare barbat cu atributele lui, eu am precizat doar cateva), vor sa arate acelei femei cat de mult inseamna pentru ei, vorbind despre relatii lungi sau serioase. Dupa cel mult 1 an de relatie, barbatii tind sa devina siguri si nu mai sunt la fel de atenti cum erau la inceput. Nu mai surprind, nu mai aduc flori si multe altele, depinde de fiecare barbat in parte. La inceput fac totul impreuna, se ajuta reciproc, petrec mult timp impreuna iar dupa o anumita perioada deja fiecare face ce ii place mai mult, de exemplu: el se joaca, ea cauta diferite lucruri pentru ea pe internet. Fiecare stie ca este iubit de partener, devine totul monoton si intervine obisnuinta de a fi impreuna, riscand  sa se  ajunga la un moment dat intr-un moment de cumpana. Comunicarea ramane o solutie de baza pentru orice problema, dar atentia la nevoile partenerului poate face minuni. Repet, nu toate relatiile sunt la fel dar sunt si astfel de cazuri.

Asadar, cum ati dori sa fiti recucerite? Sau, pe cealalta parte a baricadei, voi barbatii, cum recuceriti femeia iubita?

Proconsul – Cerul

 

Categorii : Gânduri căzute
Apr
15

Gemeni…

Posted by: | Comentarii (0)

Nu vorbim despre zodii, ca oricum eu sunt fecioara, ci despre oameni. Oare cum ar fi sa ai un frate sau o sora geamana? Cum ar fi ca o alta persoana, identica tie, sa iti perceapa orice simt, orice durere si orice gram de bucurie?

Ma gandesc ca ar fi distractiv, adica, eu una, as face tot felul de nazbatii si as da vina pe el/ea, schimb de cursuri, de intalniri. Ar fi ca si cum te’ai uita in oglinda. Cum ar fi ca parinte sa ai gemeni, oau! nici nu vreau sa ma  gandesc cate batai de cap si ar fi mereu ca doua motorase, cand s’ar opri unul incepe celalalt. Distractiv, nu?  Cristi ma innebuneste cu gemenii, dar nu cred ca am avea vreo sansa pentru ca nu avem in familie gemeni, slava Domnului! Am vazut in ultima perioada o multime de femei cu gemeni, pareau cuminti, doar pareau! Si, totusi, cum ar fi sa stii ca exista o persoana identica tie? Am auzit ca majoritatea sunt foarte apropiati dar si ca mai in toate cazurile trebuie sa fie unul bun si unul rau.

Ma gandesc doar la copilarie, cat de palpitant trebuie sa fie sa ai mereu cu cine te juca, la adolescenta cu cine vorbi despre diferite chestii, fiind de aceasi varsta te intelegi altfel decat daca diferenta este mare intre frati. Am si eu un frate, mai mic cu 5 ani decat mine, dar nu suntem foarte apropiati, mai ales ca am 3 ani de cand vorbim doar, ocazional, la telefon si cand are nevoie de finante pentru diferite mofturi. Si cata capaceala imi mai luam pentru el, cand era mic si trebuia sa am grija de el! Si cat m’am suparat cand a aparut el ca eu nu mai eram in centrul atentiei!

V’ati dorit vreodata sa aveti un frate sau sora geamana? Sau v’ati imaginat cum ar fi sa aveti copii gemeni?

Apr
05

Un post funny

Posted by: | Comentarii (0)

 

Vreau sa fac un viitor post despre tabieturile de dimineata si locul preferat din casa. Presupun ca fiecare dintre voi, dimineata, inainte de a “face ochi”, comite cate o nazbatie si as fi incantata sa o adaug in acest post. Locul preferat din casa e acel loc unde te simti cel mai bine si cel mai comod, nu ni’l arati si noua ?

Voi incepe prin a vorbi despre mine si despre nazbatiile mele, de dimineata, plus locul meu preferat unde  imi beau capuccino si ma uit pe net. Apoi, va fi adaugat in post fiecare dintre voi, care va vrea. Cine doreste sa imi trimita mail cu o descriere scurta a tabieturilor de dimineata si o poza cu locul preferat din casa si de ce este acel “loc”  cel preferat, va fi introdus in acest post cu mult interes! Va multumesc si astept mail’urile voastre pana saptamana viitoare.

Categorii : Gânduri căzute