Notă pentru voi!

Vă mulțumesc pentru vizită!

Scriu pentru mine, dar și pentru voi. Mă bucur atunci când văd că vă interesează ce spun eu. Și vă mulțumesc... și pentru asta!

Archive for mancare

Apr
04

Ce gătim de Paște?

Posted by: | Comentarii (29)

De fiecare dată când se apropie sărbătorile, mă gândesc cu nostalgie la vremea când eram acasă iar mama și bunica făceau multe bunătăți tradiționale. Acum, înainte de Paște, stau și mă gândesc la pască, la colacii făcuți de bunica pe vatră, la ouăle roșii făcute cu foi de ceapă, la mâncarea noastră tradițională și încerc să gândesc o rețetă cu ce am pe aici. Ne-am gândit să încercăm să facem o pască. Nu găsesc aici brânză de vaci, dar voi lua niște telemea, o voi desăra și amesteca cu zahăr, să o fac mai dulceagă. De mâncare, nu știu exact, ouăle roșii pică din start, pentru că nu găsesc aici vopsea de ouă, ceva mâncare vom proba noi în weekendul acesta. Cum suntem până marți acasă, avem timp să probăm rețete, până ne va ieși ceva comestibil. Dar stai! Povestea continuă… →

Mar
22

Tanti Mița biciclista

Posted by: | Comentarii (31)

Am fost azi să primesc rezultatele analizelor și tanti Doctorița, de data asta, nu știa DE CE eram acolo! Se uită mirată la mine și mă întrebă… ce vânt te aduce? Când am lămurit-o, mi-a imprimat rezultatele analizelor și am descoperit că am o bacterie în stomăcel. O bacterie numită Helicobacter pylori, care influențează apariția ulcerului.

Pentru asta trebuie să iau pastile, timp de 6 luni, pe lângă cele pe care le iau, deja. Mă bucur că nu e ceva mai grav și că nici nu am restricții la mâncare. #:-S <:-P Dar stai! Povestea continuă… →

Nov
07

Peripeții în bucătărie

Posted by: | Comentarii (20)

Noi avem un fel de ritual al mâncării. De fiecare dată când simțim că ne e foame, sau ne auzim mațele făcând gălăgie, începem ritualul. Întâi ne împungem unul pe celălalt spre bucătărie apoi, odată ajunși acolo, ne întebăm ce vom găti. Aproape de fiecare dată avem același răspuns… Well, let’s see what can we do!? Dar stai! Povestea continuă… →

Aug
04

Mama lor de bezele…

Posted by: | Comentarii (20)

După ce am terminat cu checul, ne-am pus să facem bezele. După vreo oră de învârtit în compoziție, eram atât de amețiți… poate e și din cauza puiului care fierbe în vin. Aburii fac mai mult decât niște alcool băgat pe gât.

Aici aveți și rețeta de bezele…

Bezele

Ingrediente:

6 albușuri
300-350 gr zahăr tos
1 lingură de zeamă de lămâie
coaja de la o lămâie

Timp de preparare: 1 oră
Complexitate:  moderată Dar stai! Povestea continuă… →

Apr
29

Privim in istorie…

Posted by: | Comentarii (6)

In fiecare an se afiseaza pe strazile oraselor cate un nou afis cu sosirea fiestelor in oras. Saptamana aceasta s’a dat startul fiestelor in Onil, in august vor fi si in Castalla.  Aceasta sarbatoare exista inca din 1150 cand a aparut prima data in Lérida, apoi in anul 1426 in Murcia si in 1463 in  Jaén. In Valencia a aparut in anul 1586, si in 1599 in Alicante. Dar stai! Povestea continuă… →

Apr
15

Ai dreptate, draga mea…

Posted by: | Comentarii (0)

Ieri dimineata m’am trezit repede, m’am inbracat la fel de repede si am plecat la dentist, pe la 10:30. Dupa dentist a trebuit sa caut pentru mascota noastra, Odin, o platforma, pentru acvariu, pe care din pacate inca nu am gasit’o. Dupa toate astea trebuia sa ma intorc si repede acasa sa mananc si sa plec la munca la 13:00. Cristi deja era mai devreme acasa de la munca, are o bafta omul asta! Ne punem noi, pe fuga ca de obicei, el sa faca vestita pizza si eu sa ma schimb pentru a o intinde spre munca. Pana se facea pizza ma gandeam, numai bine am timp sa mai stau putin pe net, sa mai raspund la vreun comentariu sau sa mai citesc vreun post de’al preferatilor mei. In acelasi timp Cristi incepe sa povesteasca ceva despre… evident, deja nu mai tin minte, tipic Ana!

Aaaa, despre ce ar spune mama lui daca l’ar vedea gatind si daca ar manca… Inca traiesc, deci, e comestibil ce face el. Si incepe discutia:

-Cred ca ar sta putin pe ganduri mama pana sa incerce ceea ce bucataresc eu!

-Aham!… eu citind pe net.

-Am mai facut de mancare, acasa, cand m’am intors din Italia dar fiind baiatul mamii s’a ocupat tot ea de tot.

-Aham, cum sa nu!… citind in continuare.

-Oricum ingredientele din Italia si din Spania nu sunt la fel ca cele de acasa, deci nu poate iesi la fel…

-Nu, clar!… patrunsa intr’un paragraf pe un blog.

-Si camionul cu marfa trece prin Chisinau inainte de a intra in Romania!… ma testeaza el, smecher.

-Aham! Da , normal!… eu!

Apoi a facut o criza de nervi cum ca nu e ascultat si alte alea… femeile astia!

P.S.: Cred ca saptamana asta va trebui sa gatesc doar eu…

Apr
14

Ce mai gatim…

Posted by: | Comentarii (0)

Sunt o persoana foarte mofturoasa in privinta mancarii, nu pentru ca as fi o sclifosita , ci pentru ca mama m’a invatat cand eram mica sa nu mananc decat ce face ea. Motivul pentru care m’a invatat asta a fost ca mereu erau femei in varsta pe strada mea care imi mai dadeau cate ceva de pomana sau ca babele, o bombonica, o gogoasa sau o placinta, cred ca stiti. Odata m’am imbolnavit dupa ce am mancat de la una din aceste vecine si mama s’a decis sa ma invete sa nu mai mananc decat ceea ce face ea. Ei bine, partea proasta a inceput atunci cand am venit in Spania, cand nu stiam cum sa mananc ceea ce facea colega mea de apartament, eu nestiind sa gatesc nimic. Pe parcurs am inceput sa invat si sa experimentez ca sa pot manca, macar ceea ce fac eu, bun sau rau. Nici nu imi place sa incerc lucruri noi in materie de gastronomie tot din acelasi motiv. Greu cu copii astia :-D

Acum, m’am obisnuit cu ceea ce gatesc eu sau Cristi, tot nu pot manca la cineva strain sau daca nu stiu cum e facuta acea mancare. In general, incerc sa fac cat mai putina mancare pentru ca noi mancam ca vrabiile, mai ales eu. Nici nu imi prea place sa gatesc dar… cui ii place, nu? Daca ar fi dupa Cristi am manca toata ziua numai lapte cu biscuiti. De obicei facem chestii rapide cum ar fi: pui la punga, pui cu smantana, paste cu diferite sosuri, pizza, peste cu garnitura sau carne la gratar cu garnitura, uneori cand lenea e prea mare merge si cate un sandwich si cateodata mancaruri traditionale romanesti. In ultima perioada, tot din lipsa timpului liber, luam cat mai multe produse congelate: legume, baza de pizza, ceapa gata taiata, paine, orez cu legume si carne si ce mai gasesc. Nu stiu cat de sanatoase sunt toate acestea dar inca nu am o alternativa. Dupa cum spuneam, pana si painea o congelez pentru a o mentine proaspata pentru ca, de obicei, cumpar pentru toata saptamana. Daca in privinta mancarii gatite situatia nu e roza, recuperez prin consumarea de fructe proaspete, cat mai multe si de sezon. Uneori ne mai apuca si mai facem si cate o prajitura de casa, tot traditionale… asa… de dor de casa.

De ce va spun, voua, toate astea? Pentru ca as mai incerca ceva nou, un alt stil, iar de pe site’urile culinare sau din cartile de bucate nu’mi va spune nimeni cat de bun sau nu este un anumit gen de mancare. Asadar, voi, cum procedati in privinta alimentatiei voastre?

Apr
12

Vreau acasa :( …de Paste!

Posted by: | Comentarii (0)

Cica, vin cu pasi repezi Sarbatorile Pascale iar eu, ca de 4 ani incoace, nu fac mai nimic. Nu ma trage sufletul sa fac ceva, cozonac fac cand am pofta poate fi si vara, oua nu prea mai mananc, iar de mancare, oricum nu ma prea pricep. Unde e mama cand ai nevoie de ea?! Cate mai facea mama, da cate mai facea bunica… pe vatra… pasca, colaci, vestitele oua rosii(nu tot pe vatra :-P ) si mancare traditionala din belsug.

Mi’am amintit de vestitul ou si banut din cana, pe care le lua primul care se spala pe fata :(( … unde mai sunt toate astea?! Sau mersul cu… Cristos a inviat!… la tara, la bunici, parca, din ce tin eu minte… cand ne dadeau vecinii pentru vizita cate un ou rosu si un colac. Si nu eram doar eu ci eram adunati toti nepotii, vreo 10 in total si aduceam acasa, dupa o zi de colindat, ca nu stiu cum sa’i spun, cate o sacosa, fiecare, plina de oua si de colaci si apoi bagam in noi ca spartii, pana ni se facea rau, ca orice copil…

Tare as merge acasa de Paste, pentru ca aici, in Spania, nu se tine deloc ca o sarbatoare ci ca o Saptamana Sfanta in care se sta acasa, fara a face mare tam-tam ca si cu alte sarbatori ale lor. Vedeti, nu are numai parti bune plecatul asta de acasa…

Mi’e dor de zilele in care se strangea toata familia la bunici, de sarbatori, pentru a le petrece impreuna, cu galagie, cu multa mancare, cu jocuri si… multe altele… Acum, cel mai probabil bunica sta singura, cu vreo 2 nepotei pe care ii are pe langa ea, in rest  fiecare acasa, cu familia sa. Nici nu mai stiu nimic de multi dintre ei, poate ii sun de Paste, sa le fac o surpriza, sper ca si placuta!

Asadar, un Paste cat mai placut, alaturi pe familie, prieteni si mancati cu grija… sa nu va ingrasati!

Apr
02

Spania in flacari…

Posted by: | Comentarii (11)

Sfarsitul acesta de saptamana s-a dat startul focurilor (hoguerelor). Aceasta zi simbolizeaza mai multe lucruri: cum ca se alunga spiritele rele din oras, ca se fac focurile pentru reinnoire, ca trebuie sa treci prin foc de cateva ori pentru sanatate si bunastare, sau serbeaza sosirea solstitiului de vara, si multe altele. De’a lungul anilor s’a tot schimbat menirea acestor focuri, conteaza ca inca se sarbatoreste, dupa multi ani de la fondarea sa. Reprezentanti din fiecare casa sau bloc merg la primarie si cer ca in fara casei/blocului sa se faca cate un foc. Primaria aduce cate o gramada de nisip, pe care se fac focurile, seara, dupa Sfanta Slujba, in care preotul trece prin oras pentru a’l sfinti. Se aduna gramezi de lemne sau surcelele de la copacii pe care primaria i’a curatat in toamna si, la ora 21, se da startul focurilor.  Inca de dimineata, se  inchid strazile  pentru pregatirea lor, toate masinile sunt parcate in poligonul industrial, iar strazile sunt pline doar de gramezi de nisip si surcele. Toate casele, magazinele si barurile si’au protejat ferestrele cu cartoane si placi de lemn. Dupa ce se aprind focurile, oamenii scot afara mesele, mancarea, bautura si, pe jarul de pe urma focurilor, se prajeste carnea, lumea intra in scara blocului, in curtea casei sau chiar pe strada si mananca cu vecini si familia. Dupa miezul noptii, timp de jumatate de ora, incep sa se arunce petardele numite “coyote loco”. De ce se numesc asa? Pentru ca aceste petarde, dupa ce li se da foc, merg, efectiv, dupa miscare. Daca veti fi partasi la un asemenea spectacol, sa nu cumva sa fugiti, ca va veni direct spre picioarele voastre si nu vreau sa va spun cam cum doare si despre arsurile pe care le provoaca. Dap, astia sunt innebuniti dupa chestii de astea… eu, una, sunt spectator de la distanta, din casa. Anul trecut a ajuns una pana la etajul 4, pe balcon. Sa nu mai vorbesc despre praful de pusca si fumul pe care il degaja! Dupa aceasta jumatate de ora, se sting focurile, si oamenii raman in scara blocului sau direct in strada, fiecare dupa bunul plac, pana dimineata si petrec.

Acum, cand m’am intors de la munca, toata lumea manca, impreuna, cu gratarele pe jar, cu glumite, copii se bateau cu petarde, mesele intinse de’a lungul strazilor… o atmosfera calda si vesela…  placuta!

Dupa aceasta sarbatoare, mai bine de 2 saptamani, se varuiesc fatadele cladirilor, ca urmare a negretii  pe care au lasat’o vestitele “coyote loco”! Mirosul de ars si de fum de dupa focuri dainuie cateva saptamani prin tot orasul, amintire a unei nopti pe care nu o  poti uita prea curand…

httpv://www.youtube.com/watch?v=2wymaPPRpw4

httpv://www.youtube.com/watch?v=1iLYqc9O2Mg

Categorii : Gânduri căzute