In fiecare sambata, am obiceiul de a face cumparaturi pentru toata saptamana.

Am mai spus ca sunt super incantata ca in acest oras nu mai sunt romani in afara de noi? Ei bine, asta imi placea in draci!

Bun, deci, merg eu sambata la cumparaturi cu Omul, rasete si barfe ca de fiecare data, ca si’asa nu ne intelege nimeni! Facem cumparaturile si iesind ne oprim putin sa isi aprinda Cristi o tigara. In fata supermarketului vad o femeie stand jos, pe bordura, cu un carton in fata spunand ceva de genul ca n’are bani, barbatul e bolnav, n’are bani de chirie si de mancare. Dupa scris mi’am dat seama din prima ca nu e spaniola, dupa ce ne’a auzit vorbind in romaneste a si prins grai si a inceput sa se milogeasca. Eu nu dau bani la cersetori, niciodata, mai ales dupa ce l’am vazut pe unul care avea, cica, un picior lipsa si  dupa ce a primit ceva banuti s’a ridicat, a scos piciorul de sub el si a plecat in prima crasma, asa nu, frate! Ei bine, de atunci nici nu ma mai uit la ei. Daca cumva am ceva de mancare la mine, gen, sandvich, dau, dar bani, categoric nu! Si plecam noi fara a o baga in seama… mancare nu a vrut, evident! Stau pe urma pe ganduri si ii spun Omului, cum naiba au ajuns astia aici?! Cand eu ma bucuram ca nu sunt nici macar romani in acest orasel apar acesti cersetori, ca si’asa au spaniolii o parere prea buna despre romani, not! Au mai fost anul trecut cativa tigani intr’un oras alaturat si au spart magazine si au furat, pana i’a prins politia si i’a trimis inapoi. Unde nu dai de astia?! Unde? Sa nu mai spun ca aceasta femeie care cersea in fata supermarketului nu avea absolut nimic, nici un handicap, era perfect sanatoasa. Daca mai mergea doua strazi ajungea in poligonul industrial si isi cauta, naibii, de munca!