Archive for oameni
Cum te surprind oamenii
Posted by: | Comentarii
Astăzi am ieșit prin oraș, să mai rezolvăm cu niște plăți. Noroc că orașul este mic și, în 30 minute, ajung dintr-un capăt în celălalt. Am rezolvat toate chestiuțele și am ieșit să facem câteva cumpărături, mai ales că avem musafiri în această seara iar noi avem, mereu, frigiderul încărcat cu chestiile nepotrivite. Dulciuri, inghețată… din astea… Cristi a luat căruțul la împins și plasa pe umăr și eu… portofelul 
. Ce să fac dacă bărbățelul meu e un gentleman!
Pe la jumătatea drumului, ajungem în dreptul unui bar. În fața barului era patronul cu un client. Îl știm pe bătrânel, adică pe patron, încă de când a ajuns Cristi în Spania și a început să își cumpere țigări din barul bătrânului. Tipul este foarte vorbăreț, foarte amabil și mai mereu luat.
Noi eram peste stradă și l-am salutat. Într-o secundă, vocea lui răsuna pe toată strada. Ne face semn să trecem dincolo, spre el, vorbind continuu. Barul era gol, era doar el și cu clientul care era cu el la masă, pe terasă. Schimbăm câteva vorbe și deja îl văd cum trage scaune la masa lor și ne pune să ne așezăm, să mai stăm cu el. Spune că ne face cinste cu câte o bere, am luat-o în glumă. Cristi își aprinde o țigară și mă asigură că o întindem spre casă după ce terminăm halba de bere. Bătrânelul nu mai tăcea, vorbea continuu, despre orice. Partea bună este că e foarte glumeț și destul de inteligent, chiar dacă e beat constant. Dar stai! Povestea continuă… →
Cauta si vei gasi…
Posted by: | ComentariiAndera m’a onorat cu o asa zisa leapsa, am pus acelasi titlu ca si ea pentru ca imi place cum suna.
Trebuie sa scriu ce cauta lumea pe google si prin ce cautari ajung aici, pe blogul meu.
Asadar, trageti cortina, incepem:
“pastile limitless” – mai, astia vor sa fie destepti, nu gluma!
“indicatoare de raft, carti pentru copii” – lumea mai si citeste!
“cum se monteaza un zmeu” – cu atentie sa nu se rupa!
“dialoguri intre copii despre curatenia in parc” – fara cuvinte!
“mi’e dor de cei dragi” – si mie 
, dar am eu cativa dragi pe acasa…
“pe sub mana… sau pe sub tejghea” – depinde de ce anume vrea sa primesca!
“frunze tatuaj, pisici zburlite, cirese mari, citeste si tu, respect, pruncie, frunza capsuni, frunze tatuaj, citate despre anotimpuri, ganduri pe o frunza, costume frunze, versuri” – marea majoritate!
“ce prajituri mai facem” – trimite un mail ca iti dau eu retete!
“lacrimi rroma” – ce o fi avut in cap…
“poezii cu roua diminetii” – aici era poeta!
si la pièce de résistance… “roscata, roscate bune, roscate focoase, roscata furioasa, draga mea roscata, roscata pe ganduri“
Gata, deocamdata, poate mai revin, in viitor, cu astfel de posturi, pana atunci, asa zisa, leapsa merge la… Florentin, Rox, Ruxandra, Tulip & Sunshine.
Va doresc o zi cat mai buna, dragilor!
Singura slujba disponibila in Romania?!
Posted by: | ComentariiIn primul rand vreau sa spun ca nu am nimic cu nimeni si nu vreau sa supar pe nimeni prin acest post dar… ce e cu atata zarva despre PRisti ?
Adica, este singura slujba din Romania, pe care toti o profeseaza? Oriunde te uiti se vorbeste doar despre ei, despre ce fac ei, despre cum fac ei, unde se intalnesc, cu cine, de ce, pentru ce… Stiu, asta este scopul muncii lor dar… nu se vorbeste decat despre asta, peste tot!
Probabil, multi sunt buni in aceasta meserie, probabil sunt unii care castiga incredibil de mult pe seama acestei meserii dar… ma indoiesc ca toata lumea face doar asta. Multi probabil freaca menta, acasa, si le este mai usor sa spuna ca sunt PR decat sa spuna ca nu fac nimic!
Acum, daca stai sa te gandesti, oricine poate fi PR. Daca vine un nene la tine si te roaga sa ii faci o reclama, scurtuta, la magazin, pe blogul tau, astfel oferindu’ti cativa lei… si tu esti PR, intr’o mica masura! Vine o femeie si te roaga sa ii faci reclama, cum ca se va face un mic targ cu lucrusoare hand-made, pentru ca a auzit ea ca in “lumea” online se raspandesc mai repede stirile, ei bine, si tu esti un mic PR.
Banuiesc ca sunt o multime de slujbe, poate mai bine platite, care raman in anonimat, sa nu afle toata lumea ca se poate scoate bani din acel ceva. In “lumea” online, pentru ca asa imi place mie sa ii spun, sunt multe posibilitati sa faci un ban, cu cap si putina vointa, presupun ca oricine poate face un banut pentru el prin anumite servicii.
Tu ce ai face?
Posted by: | ComentariiSa spunem ca ai ocazia sa mergi la un #tweetmeet sau la o petrecere unde sunt invitati toti bloggerii si acolo intalnesti mare parte dintre cei cu care vorbesti sau pe care ii citesti in online. Atmosfera placuta, te simti bine, cu o parte dintre ei te intelegi de minune si te simti fenomenal iar unii nu sunt la fel cum erau in online. E ceva normal, nu iti poti da seama de felul in care este cineva doar prin modul in care scrie. Nu iti place cum se comporta, unii, cum vorbesc cu ceilalti sau, pur si simplu, nu iti face placere compania lor.
Intrebarea mea este: Ai continua sa citesti o persoana din simplu motiv ca iti place cum scrie, chiar daca nu iti place felul sau de a fi in offline?
Unii oameni sunt mai selectivi, altii sunt mai pasivi, in alegerea prietenilor . Tu din care categorie faci parte?
Spania in flacari…
Posted by: | ComentariiSfarsitul acesta de saptamana s-a dat startul focurilor (hoguerelor). Aceasta zi simbolizeaza mai multe lucruri: cum ca se alunga spiritele rele din oras, ca se fac focurile pentru reinnoire, ca trebuie sa treci prin foc de cateva ori pentru sanatate si bunastare, sau serbeaza sosirea solstitiului de vara, si multe altele. De’a lungul anilor s’a tot schimbat menirea acestor focuri, conteaza ca inca se sarbatoreste, dupa multi ani de la fondarea sa. Reprezentanti din fiecare casa sau bloc merg la primarie si cer ca in fara casei/blocului sa se faca cate un foc. Primaria aduce cate o gramada de nisip, pe care se fac focurile, seara, dupa Sfanta Slujba, in care preotul trece prin oras pentru a’l sfinti. Se aduna gramezi de lemne sau surcelele de la copacii pe care primaria i’a curatat in toamna si, la ora 21, se da startul focurilor. Inca de dimineata, se inchid strazile pentru pregatirea lor, toate masinile sunt parcate in poligonul industrial, iar strazile sunt pline doar de gramezi de nisip si surcele. Toate casele, magazinele si barurile si’au protejat ferestrele cu cartoane si placi de lemn. Dupa ce se aprind focurile, oamenii scot afara mesele, mancarea, bautura si, pe jarul de pe urma focurilor, se prajeste carnea, lumea intra in scara blocului, in curtea casei sau chiar pe strada si mananca cu vecini si familia. Dupa miezul noptii, timp de jumatate de ora, incep sa se arunce petardele numite “coyote loco”. De ce se numesc asa? Pentru ca aceste petarde, dupa ce li se da foc, merg, efectiv, dupa miscare. Daca veti fi partasi la un asemenea spectacol, sa nu cumva sa fugiti, ca va veni direct spre picioarele voastre si nu vreau sa va spun cam cum doare si despre arsurile pe care le provoaca. Dap, astia sunt innebuniti dupa chestii de astea… eu, una, sunt spectator de la distanta, din casa. Anul trecut a ajuns una pana la etajul 4, pe balcon. Sa nu mai vorbesc despre praful de pusca si fumul pe care il degaja! Dupa aceasta jumatate de ora, se sting focurile, si oamenii raman in scara blocului sau direct in strada, fiecare dupa bunul plac, pana dimineata si petrec.
Acum, cand m’am intors de la munca, toata lumea manca, impreuna, cu gratarele pe jar, cu glumite, copii se bateau cu petarde, mesele intinse de’a lungul strazilor… o atmosfera calda si vesela… placuta!
Dupa aceasta sarbatoare, mai bine de 2 saptamani, se varuiesc fatadele cladirilor, ca urmare a negretii pe care au lasat’o vestitele “coyote loco”! Mirosul de ars si de fum de dupa focuri dainuie cateva saptamani prin tot orasul, amintire a unei nopti pe care nu o poti uita prea curand…
httpv://www.youtube.com/watch?v=2wymaPPRpw4
httpv://www.youtube.com/watch?v=1iLYqc9O2Mg
