Archive for respect
Așa cum ești obișnuit
Posted by: | ComentariiDe când sunt în Spania am cunoscut diferite persoane, mai mult bărbați decât femei, majoritatea până la vârsta de 30 ani. Din vorbă în vorbă, am ajuns și la cum ne descurcăm noi, la vârsta noastră, cu toate cheltuielile, cu independența și alte alea. Multora nu le-a venit să creadă că eu, cu cei aproape 900 euro pe care îi câștig, mă descurc o lună întreagă. Apoi m-au pus să le explic cum de îmi ajung banii pe toată luna. Am încremenit! Cum să nu îți ajungă 900 euro pentru toată luna? M-au lămurit, pe urmă.
Spaniolii au fost obișnuiți cu standarde ridicate. Când exista peseta, toată lumea avea un loc de muncă, o casă, o mașină, bani îndeajuns pentru o lună întreagă, cu tot cu ieșit, în fiecare weekend, în baruri și tot le rămâneau bani pentru o vacanță. Acum, când locurile de muncă lipsesc iar cei care au un servici muncesc mai puțin, din cauza scăderii cererii de produse, spaniolilor le vine greu să renunțe la standardele cu care au fost obișnuiți. Majoritatea lor încă nu a renunțat, se chinuie cu ce au, dar nu renunță la modul de viață pe care l-au avut până acum. De exemplu: sâmbătă de sâmbătă, îi vezi cu căruțul plin de cumpărături, dar când apar reducerile aproape se bat pentru vreun lucru pe care și-l doreau și așa își demonstrează că pot avea. Dar stai! Povestea continuă… →
Și tu ești important…
Posted by: | ComentariiÎn viața fiecărui copil apar momente în care este înjosit de cei care sunt mai mari decât el, mai cu bani sau, pur și simplu, îl văd mai retras și se gândesc că bătându-și joc de el vor deveni mai populari și mai impunători. Am trecut și eu prin faza asta, în școala generală; fiind un copil mai retras eram bătaia de joc a acestora. Este înjositor pentru un copil să fie privit cu milă și arătat cu degetul, de cei din jur. De cele mai multe ori preferi să fii lăsat în pace, să nu vorbească nimeni cu tine, să nu fii considerat tocilar, doar pentru că tu vrei să înveți carte, în loc să chiulești și să copii temele de la alții. Dar stai! Povestea continuă… →
Believe in yourself
Posted by: | Comentarii
Cel mai important lucru, pentru o femeie, este să aibă încredere în ea. Având încredere în noi, putem face ca tot imposibilul sa devină posibil. Prin seducție, o femeie, poate deschide multe uși. Având încredere în ea, o femeie, va ști, întotdeauna, când să ia o decizie corectă si când trebuie să spună STOP.
O femeie care se iubește și se respectă, va avea intotdeauna mai mult decât orice altă femeie. Va fi puternică mereu, va fi sigură de ea mereu si va putea, mereu, să aibă, la picioarele ei, orice bărbat își dorește. Aceste femei vor avea o carieră de invidiat, pentru că vor vrea, mereu, să fie deaspura tuturor, să aibă de toate fără ajutorul nimănui. Tu poți fi această femeie. Având încredere în tine vei ști când trebuie să ai încredere în ceilalți. Vei ști in cine poți avea încredere și cine doar are nevoie de tine, pentru scurt timp. Este greu să fii femeie, uneori mult prea greu, pentru că trebuie să arăți că poți fi puternică, la fel ca și un barbat, din punct de vedere intelectual. Încă se mai face diferența între cele două sexe și, de multe ori, femeile au arătat că pot fi mult mai bune decât barbații, pentru că au avut încredere în ele, pentru că au știut că pot trece acel obstacol, pentru că au vrut să demonstreze că poate exista egalitate între sexe. Dar stai! Povestea continuă… →
Asculta-ma, tu!
Posted by: | ComentariiStiu ca ai fost invatat sa tii pe umerii tai intreaga responsabilitate asupra familiei. Stiu ca tu esti cel care munceste si aduce banii in casa. Stiu ca vrei respect pentru asta si impui sotiei tale sa fie obedienta, fara drept de vorba sau argument. Stiu ca doresti copiilor tai sa ajunga ceva in viata si, pentru asta, ii sperii sa invete si sa nu faca nimic altceva sau ii pui sa ajute prin casa/ograda, cu cate ceva. Stiu ca nu esti toata ziua acasa si astepti, cu nerabdare, sa ajungi acasa si sa mananci apoi sa pleci spre crasma, unde te asteapta vesnicii prieteni. Prieteni care te vor asigura ca femeia ta, cea care iti este credincioasa, a fost vazuta cu alt barbat, fara ca tu sa stii. Majoritatea iti vrea raul doar pentru ca stiu ca iti merge bine si pentru ca ai o familie fericita iar tu ii vei crede, pentru ca sunt ‘ prietenii tai ‘. Vei merge acasa si o vei bate, pentru ca asa ai fost invatat, ca orice greseala se plateste cu o palma/pumn/vanataie. Dupa ce o vei bate atat de tare, incat copii tai vor plange de frica si se vor ruga de tine sa nu mai dai, o vei intreba daca este adevarat ce spune “lumea”. Evident, ea va raspunde ca NU, nu va incerca, macar acest lucru vreodata, pentru ca te iubeste si este invatata sa te accepte si respecte orice i-ai face. Tu nu o crezi si dai in continuare, fara sa te gandesti macar daca ea a spus adevarul pentru ca tu nu o vei crede, oricum, niciodata.
La un moment dat, ei nu ii va mai pasa de aceste batai si va suporta, pentru copii, ii va proteja de tine si ii va asigura ca ‘tati nu este rau ci doar, uneori, suparat’. La un moment dat, vei incepe sa lovesti in copii pentru a o rani pe ea. Ei, deja, nu ii mai pasa ca o bati din orice motiv, ea te va iubi si va ramane, in continuare, obedienta dar stii ca o vei rani mai mult chinuind copiii. Nu iti va pasa, tu crezi ca asa impui respect. Dar stai! Povestea continuă… →
Civilizatia la ea acasa
Posted by: | ComentariiAm vrut sa scriu acest post inca de cand a fost treaba cu alegerile, dar nu am vrut sa se inteleaga ca ma intereseaza, in vreun fel, cine e ales, pentru ca nu ma intereseaza politica. Pentru prima data, in Castalla, a fost aleasa o primarita sau alcaldesa, cum zic ei. Pentru aceste alegeri, fostul primar a finalizat multe proiecte, pentru a atrage mai multe voturi. Printre multe alte proiecte s-au aflat si parcurile, mai bine zis, refacerea parcurilor. Rezultatul este mai bun decat cel scontat. Mie, una, imi place. Au creat, pe zidurile care delimiteaza zona locuibila de parcuri, un tablou, din mozaic, cu imagini specifice copilariei. Cei care s-au ocupat, cateva luni, de aceste lucrari, au fost cursantii din Castalla ai centrului de formare profesionala.
Mi-a placut ca au pus burete in parcuri, in zonele de joaca, pentru ca cei mici sa nu se loveasca atunci cand cad. Astfel, parintii ii pot lasa sa se joace liber, fara sa se uite cu grija dupa ei, la fiecare secunda. Au mai fost aduse si parculete fantezie, pentru a atrage copii, mai mult, si pentru a crea o imagine frumoasa parcurilor. E placut sa te gandesti ca, toate aceste lucruri, au fost facute, cu drag, pentru cei mici, fara sa se tina cont de cat si cum a costat fiecare in parte. Ma gandeam cum acasa, in Romania, in parcuri este pietris sau nisip si parcurile sunt respingatoare, fiecare scranciob scartaie in cel mai bizar mod, cum sunt neingrijite si lasate la voia sortii. Poate ca, in anumite orase, in Romania, s-a pus accent pe parcuri si au fost renovate, dar ar fi bine daca s-ar face in toata tara, in toate parcurile, pentru ca parcurile, in primul rand, sunt pentru cei mici si ar trebui sa le ofere mai multa atentie. Dar stai! Povestea continuă… →
O carare spre visare…
Posted by: | Comentarii
Am inceput doar sa visez… sa visez la ziua de maine, la o casa a mea, la o familie, la o zi libera, la o vacanta, la 5 minute de liniste, la o altfel de viata. As vrea, uneori, sa o iau de la zero, sa plec de aici, oriunde altundeva, sa descopar ceva nou, sa aud ceva nou, sa ma pot simti “libera” din nou. Acum , de voie, de nevoie, muncesc, in fiecare zi, fara nici o zi libera iar daca am o zi libera, merge Cristi in locul meu, si tot acolo ajung. Stau in casa, oricum nu plec nicaieri singura, fara el, ce farmec ar mai avea sa ma plimb singura…? As merge la mare, as merge oriunde, atata timp cat sunt cu el. Noi abia ne mai vedem, cateva ore seara, inainte de culcare. Tot spuneam eu, ce folos sa am bani daca nu am cand si cum sa ii cheltui?!
Castalla este un oras micut, linistit, unde rar se intampla cate ceva. Mereu gol, mereu plin de batranei, care se strang in fata blocului, fiecare cu scaunelul lui, si isi povestesc diferite intamplari. Aseara vazusem un grup de oameni care isi scosesera o masa si niste scaune, in fata blocului, si luau cina… am ramas cu gura cascata, zau! Dar stai! Povestea continuă… →
A single rose can be my garden… a single friend, my world.
Posted by: | ComentariiDilema…
Posted by: | Comentarii
Daca ti’as ridica un altar, ce as pune la baza?
Unde e respectul de altadata?
Posted by: | Comentarii
Raman blocata cand vad cum sunt adolescentii din ziua de azi. Nu mai exista respect pentru batrani, parinti, profesori, nu se respecta nici macar intre ei. Batranii ma privesc bizar cand incerc sa ii ajut sa treaca strada, sau cu sacosele si in momentele in care deschid usa femeilor cu copii au impresia ca doresc ceva in schimbul respectului oferit… nu sunt obisnuiti in a fi respectati?
Acum, elevii se bat cot la cot cu profesorii, isi ignora sau bat parintii. Nu generalizez dar am vazut atatea cazuri incat nu am nici macar o replica la ceea ce vad. Copii care omoara alti copii sau adolescenti care omoara pentru a intretine relatii sexuale. Nu mai exista respect nici macar pentru ei insisi. Multi dintre ei/ele accepta orice umilinta doar pentru a fi bagati in seama sau pentru a intra intr’un grup de prieteni. Sambata seara, cateodata, cand am timp sa mai ies printr’un pub, observ doar fetisoare care beau pana nu se mai tin pe picioare. La tv nu am mai auzit o “veste” buna, nici nu mai tin minte de cand.
Nu mai exista respect pentru absolut nimic si nimeni, toti isi stiu drepturile dar responsabilitatile, ba!
De multe ori cand ofer respect sunt luata in ras sau primesc o privire tematoare…sunt eu “ciudata” sau nu mai exista respectul de altadata? Am invatat, totusi, sa il ofer doar celor care ma respecta la randul lor si atunci cand cred eu de cuviinta.
Voi ce parere aveti?
