Archive for soare
Body burning…
Posted by: | Comentarii
Mda, și am avut vineri ziua liberă și am plecat, dis de dimineață, spre mare. Am ajuns acolo, ne-am cremuit noi bine (mai ales știind că suntem, amândoi, albi ca varul și nu se prinde, niciodată, soarele de noi, ci doar ne înrosim și revenim la culoarea inițială), ne-am bălăcit puțin și apoi am lenevit, pe șezlong, sub umbrelă. Mi-am luat o revistă și vreo patru ore au trecut ca printr-un pocnit din degete. Eram convinsă că soarele nu a ajuns la mine, stând doar la umbră… bucuroasă îmi strâng totul și plecăm spre mall, să mai cheltuim ceva bănuți, mai ales că erau reduceri! Dar stai! Povestea continuă… →
Culori intre pamant si cer
Posted by: | ComentariiImi place mirosul proaspat de dupa ploaie, mireasma de pamant reavăn, cum aerul pare mai proaspat. Dupa ploaie, doar inspirand o singura data simti cum ti se curăţă plamanii. Imi place sa privesc cum fiecare vietate se balaceste in baltoacele lasate de ploaie si, mai ales, imi place sa privesc curcubeul.
Cand eram mica fugeam mereu prin cartier, sa vad de unde incepe curcubeul si unde se termina. Alergam pe toate strazile, in cautarea curcubeului si ma grabeam, mereu, pentru ca stiam ca nu dureaza mult si dispare. Intotdeauna mi-a placut sa admir frumusetea lui, sa analizez fiecare culoare in parte, sa astept pana dispare… De cele mai multe ori, dupa ploaie, ies afara si astept sa apara dar, de cele mai multe ori, nu primesc nimic. Nu am mai vazut de mult timp unul, nu stiu daca e din cauza schimbarilor climatice bruste sau, pur si simplu, nu mai apare. Aici ploua foarte rar si putin cantitativ, poate fi si asta o cauza a lipsei curcubeului.
Am cautat poze pentru a imi aduce aminte de cum arata, cat de frumos da in poze; aveti mai jos cele care mi-au placut mai mult. Dar stai! Povestea continuă… →
Vine ziua de luni…
Posted by: | ComentariiDupa luna mai, in care nu am avut nici o zi libera, sfarsitul acesta de saptamana am fost ceva de genul asta… Dar stai! Povestea continuă… →
Liniste totala…
Posted by: | ComentariiAnul trecut, in august, am acceptat provocarea de a ma muta singura, stiind ca trebuie sa o iau de la 0. Zero insemnand, fara tv, fara electrocasnice multe, fara internet, fara radio, chestii de astea. Ma trezeam dimineata, faceam cate ceva prin casa, plecam la munca, ma intorceam seara si pana mancam, pana faceam dus, deja era 12 si ma bagam la somn. In weekend, plimbari lungi, umblatul prin casa cu laptopul dupa 1 gram de wireless free
, duminica stateam mai toata ziua in bucatarie facand mancare si prajituri. Asta a durat cam…4 luni pana a aparut tv’ul iar netul dupa aproximativ 5 luni. Dar stai! Povestea continuă… →
Ploaia…
Posted by: | ComentariiM’a trezit dimineata un sunet bizar. Ma ridic din pat, deschid usa de la balcon si privesc in zare… ploua, ploua marunt.
Un strop de ploaie atinge usor obrazul meu si deodata imi vin in minte ploile de acasa, ploile in care ieseam afara si ma jucam in namol. Ma intorceam in casa doar in momentul in care tipa mama dupa mine ca eram murdara din cap pana’n picioare. Ploile in care nu ne pasa ca vom raci, nu ne pasa ca ne vom murdari, nu ne pasa de nimic. Imi placea la nebunie sa ma joc in micile baltoace lasate de ploaie, sa construiesc santulete pe marginea strazii si sa privesc cum curge apa dinspre strada spre sant. Stateam in ploaie cu ceilalti copii si cu verisorii si ne jucam, ne jucam in ploaie. Ne placea sa simtim picaturile de ploaie pe pielea noastra fina si catifelata, sa simtim cum se ingreuneaza hainele pe noi si cum se uitau la noi parintii de pe veranda. Ne lasau in ploaie pentru ca era calda si nu raceam aproape niciodata. Asteptam cu nerabdare aparitia curcubeului si ne minunam de fiecare data de maiestria imbinarii culorilor. Pe strada nu mai era nimeni, eram doar noi, cei mici, si parintii care alergau cateodata sa ne prinda si sa ne bage in casa. Ne lasau doar putin, sa ne facem damblaua, pentru a nu ne ruga de ei, toata ziua, sa ne lase afara. Apoi ne faceau repede cate o baita si ne puneau in pat, noi… gandindu’ne, inca, la miracolul ploii… curcubeul.
Imi revin, dintr’o data, din acest vis, si ma bag inapoi in pat… vom iesi mai tarziu la plimbare…
Ce amintiri iti aduc, tie, ploaia?
A doua zi pe insula…
Posted by: | ComentariiAstazi, vineri, este tot zi de sarbatoare, Vinerea Sfanta, si cum multa lume este libera, insula este absolut plina de oameni, mai ales ca s’a incalzit simtitor si este vremea numai buna de plaja. Astazi am vizitat portile fostei fortarete, am intrat putin in apa, ne’am jucat putin prin nisip, ne’am intalnit putin cu domnul de ieri, care ne’a povestit din istoria insulei, am vizitat biserica, muzeul si am probat din preparatele specifice acestei zone.
Pe insula se gasesc un dispensar, un muzeu micut, o scoala, un mic port, un teren de fotbal, 3 parcuri, o statie de epurare a apei si canalizare buna. Pe plaja sunt instalate, la fiecare 50 metri, dusuri pentru cei care ies de pe plaja. Partea nepopulata a insulei constituie rezervatie naturala si este partea mai mare a insulei. Singurele trei cladiri sunt fie nelocuite, fie sunt monumente sau obiective istorice sau de interes national: farul, turnul de veghe si ruinele unei case, fosta ferma pe care se bazau, intr’o vreme, locuitorii insulei. Biserica are o arhitectura impresionanta dar, din pacate, este in renovare si nu am putut intra.
Ceea ce m’a uimit mai mult a fost ca am vazut foarte multe pubele de gunoi si, pentru ca se construiesc din ce in ce mai multe locuinte, acum, cand santierele sunt inchise din cauza sarbatorilor, toate utilajele si materialele sunt adunate intr’un singur loc si imprejmuite de un gard de sarma. Usile caselor sunt larg deschise, pentru ca nu exista teama si probabil nici vreun istoric al furturilor de insula. Indicatoarele strazilor sunt facute intr’un mod unic si hazliu iar casele au inscriptionate deasupra usii numele locuitorilor. Toata lumea este vesela si deschisa, cei care locuiesc aici sunt obisnuiti cu lume noua si nu dau vreo importanta curiozitatii acestora. Am mai aflat ca, daca am vrea sa facem scufundari de langa tarm, cu o bucata de paine stransa intr’o mana, pestii ne vor inconjura si vom avea posibilitatea sa vedem multe specii.
Astazi am hotarat sa probam ceva nou, in materie de gastronomie, si am papat minunatia de paella, apoi ca desert, la fel ca si ieri, ananas cu crema catalana si zahar ars. La final de masa n’i s’a servit, din nou, cate un paharel de bautura digestiva.
Va urez de pe acum un Paste cat mai fericit si linistit, inconjurati de familie si de cei dragi.O imbratisare si multe urari de bine!
* poze găsiti aici






