Nu mi-a placut niciodata sa fiu o persoana singura. Ma simt “goala” fara cineva alaturi, cineva in care sa pot avea incredere, cineva cu care sa pot vorbi despre orice, cineva pe care sa ma pot baza, atunci cand am nevoie de ajutor. Pentru cineva care nu prea are prieteni, gen eu, un partener de viata umple acel gol. Viata in doi poate fi mai palpitanta, mai vesela, mai frumoasa iar atunci cand iubesti, la intensitate maxima si dragostea iti este impartasita, poti spune ca esti o persoana norocoasa, implinita din punct de vedere sentimental.
In doi, multe planuri pot deveni realizabile, doua salarii sunt mai bune decat unul. Multe lacrimi pot fi transformate in zambete, niciodata nu stii cand te surprinde, cu ceva placut, si o zi nu tocmai buna se transforma intr-o zi frumoasa si vesela. Multe idei pot prinde contur, atunci cand esti sustinut. Esti mai creativ si ai mai mult spor, cand cineva iti spune sa iti expui ideile, oricat de bune sau nu sunt ele. Cristi a venit, intr-o zi, cu ideea de a incepe sa picteze dar nu credea ca este o idee buna pentru ca nu se pricepe, spunea el. Eu i-am spus sa incerce, sa vada ce va iesi si daca nu ii placa sa o lase balta, macar stie ca a incercat. Si… de atunci a creat cam 6 picturi, dintre care, una a devenit ceas 
. Dar stai! Povestea continuă… →
Leapsa primita de la Paul si Creve. Trebuie sa postez o fotografie care sa “vorbeasca de la sine”.
Leapsa o poate prelua cine doreste.
Pentru vara aceasta am planificat cele 2 saptamani libere in asa fel incat sa nu stau nici macar o zi fara sa fac ceva. Trebuie sa recuperez aceste 3 luni (mai, iunie, iulie) in care nu am avut nici un liber. Probabil, programul de vara va incepe in a doua saptamana din august, sau prima, depinde de Domnul Sef. Conteaza doar ca voi avea 2 saptamani, in care nu ii voi mai auzi vocea si asta este MINUNAT! Am si mare nevoie de o pauza, deja incep sa ma gandesc doar la asta, la zilele in care voi sta pe plaja, pe sezlong, o zi intreaga, fara nici un stres… mmm… nici nu am apucat sa vad marea anul acesta, desi e foarte aproape de mine.
Asadar, programul de vara va incepe cu: Dar stai! Povestea continuă… →
Dimineata ma trezesc la 5:45, ca sa am timp destul pentru a prinde autobuzul de 7, spre Alicante. Ajungem in statie si aflam ca trebuie sa stam pana la 10, pentru ca nu vine pana la ora aceea nici un alt autobuz. Ne uitam unul la celalalt si spunem: “Ce poate fi mai rau?” , numai bine mergem si mancam si apoi ne intoarcem in statie. Se face ora 10, ne urcam in autobuz, ajungem la jumatea drumului si, ca niciodata, trebuie sa schimbam autobuzul, pentru ca cel in care eram noi aveam o problema. Ok!, m’am enervat, amuzat, si spun iar: “Ce poate fi mai rau?”. Ajungem intr’un final, dupa o ora, in Alicante, cu speranta ca vom prinde vaporul spre insula. La 11 si ceva ambele vapoare erau ancorate la cheu, cata bucurie pe mine! Ma bag in vorba cu capitanul si ma anunta ca vaporul pleaca la 12:15 spre insula. Numai bine, zic, mergem si luam pranzul. Ne intoarcem, dupa un timp si ne anunta ca nu mai pleaca la 12:15, ci la 13 :30, deci stai iar pe acolo, cu bagajele dupa noi… imi spun, din nou: “Ce poate fi mai rau de atat’?”… ei bine, se poate!… a inceput sa ploua, dar torential, si noi nu aveam umbrela la noi. CE POATE FI MAI RAU DE ATAT??? Alerg spre un chiosc sa cumpar o umbrela, ne udam leoarca, uitandu’ne, spre mare, dupa vapor. Pe la 13 si peste jumate apare si vaporul, ne imbarca si imi spun: “Sper, sa nu ma astepte ceva mai rau decat pana acum!” … ei bine, mi s’a facut rau! Cred ca azi a fost o lupta crancena a naturii impotriva noastra, dar am invins pana la urma. S’a oprit ploaia, undeva pe traseu, am ajuns in Tabarca, teferi si nevatamati, si am facut in prima zi o multime de poze, am vazut o multime de lucruri faine, iar maine ne asteapta o noua aventura. Dar stai! Povestea continuă… →
Tabarca este o mica insula a Marii Mediterane, care se afla la o distanta de 22 km de Alicante. Am avut ocazia sa merg acolo, acum 2 ani, si vrem sa revedem minunata insulita luna viitoare, cand o sa avem o saptamana libera in care sa petrecem cateva zile acolo.
Pe langa faptul ca este mica, avand doar 68 locuitori, strazile sunt vechi, casele la fel si iti dau impresia ca te intorci in trecut, ca vezi toata istoria insulei doar plimbandu’te prin ea. Nu sunt masini, nu sunt nici macar biciclete, nici nu ar avea de ce, avand in vedere ca in 10 minute o vezi de la un capat la celalalt.
Eu o recomand cu cea mai mare placere, e un loc unde te reintorci de 1000 de ori pentru ca niciodata nu te poti plictisi de el; plaja este incredibil de ingrijita iar apa este limpede si numai buna pentru scufundari. Insula detine 4 hoteluri, 10 restaurante, un far, un muzeu, o biserica, un conac ce a apartinut fostului guvernator, dar pe care vor sa il faca tot hotel si cateva monumente. Dar stai! Povestea continuă… →
