Toamna este plina de culori, o nebunie de culori. Avem mere, pere, prune, struguri, gutui ( o data la 2 ani ), nuci… si multe altele. O varie gama cromatica oferita de fructe, frunze si flori. Toamna, bunicul meu ma punea sa strang cat mai multe prune si pere stricate pentru a face ceva important impreuna… faceam tuica. Eu, la 5 ani, stateam de straja langa butoi, eram atat de mandra ca ma pune sa fac ceva, nestiind ce face el acolo, doar ca ma apuca repede somnul. De la atatia aburi de alcool adormeam bustean pe iarba, in adierea vantului, unde imi punea o paturica. Fiind nevoit sa aiba grija de mine probabil stia ca asa scapa mai repede de mine. Si el adormea de la atata degustat, dar pe scaun, si ne gaseau ai mei pe amandoi  zgribuliti, dupa cateva ore. Apoi incepeam strangerea viei pentru a face vin iar  pe urma a tuturor celorlalte fructe, pe care le puneam intr’o magazie pentru iarna. De la sfarsitul toamnei pana in primavara rar ii vedeam pe tatal si bunicul meu… se strangeau cu alti compatrioti  la ” un pahar de vorba” . Dar stai! Povestea continuă… →