Am inceput doar sa visez… sa visez la ziua de maine, la o casa a mea, la o familie, la o zi libera, la o vacanta, la 5 minute de liniste, la o altfel de viata. As vrea, uneori, sa o iau de la zero, sa plec de aici, oriunde altundeva, sa descopar ceva nou, sa aud ceva nou, sa ma pot simti “libera” din nou. Acum , de voie, de nevoie, muncesc, in fiecare zi, fara nici o zi libera iar daca am o zi libera, merge Cristi in locul meu, si tot acolo ajung. Stau in casa, oricum nu plec nicaieri singura, fara el, ce farmec ar mai avea sa ma plimb singura…? As merge la mare, as merge oriunde, atata timp cat sunt cu el. Noi abia ne mai vedem, cateva ore seara, inainte de culcare. Tot spuneam eu, ce folos sa am bani daca nu am cand si cum sa ii cheltui?!

Castalla este un oras micut, linistit, unde rar se intampla cate ceva. Mereu gol, mereu plin de batranei, care se strang in fata blocului, fiecare cu scaunelul lui, si isi povestesc diferite intamplari. Aseara vazusem un grup de oameni care isi scosesera o masa si niste scaune, in fata blocului, si luau cina… am ramas cu gura cascata, zau! Dar stai! Povestea continuă… →