Archive for viata
Ipocriți, fățarnici, falși…
Posted by: | ComentariiAm, uneori, sentimentul că nimeni nu mă înțelege. De fiecare dată când încerc să explic ceva, unei persoane, va întoarce acea idee și o va percepe după bunul plac. Cum vine asta? Cică, stai, gata, am înțeles ce vrei să spui! Dar, de fapt, nu a înțeles nici măcar 1 % din ce eu vroiam să spun. Poate că mă exprim eu greșit, sau nu pot face o persoană să înțeleagă ce vreau să spun.
Mă disperă persoanele care au impresia că știu totul. Știu ce vrei să spui, chiar înainte de a o spune, înțeleg totul chiar înainte de a termina ce vrei să spui, ei știu și înțeleg TOTUL. Îi poți întreba absolut orice, despre orice subiect, ei mereu vor avea o opinie, sau îți vor da un sfat. Dar stai! Povestea continuă… →
Punch the karma!
Posted by: | ComentariiO simt în preajma mea, de fiecare dată când sunt nehotărâtă asupra unui lucru. O simt cum îmi suflă în ceafă și așteptă să iau o decizie proastă, pentru a-mi arăta, pe urmă, cât de mult greșesc, uneori. Știu, de fiecare dată când îmi pregătește o nouă surpriză, pentru că acelea sunt momentele când simt că urmează să se întâmple ceva… dar nu știu ce anume! Pentru a mă îmbărbăta și pentru a mă face, mereu, să îmi spun că totul se întâmplă din anumite motive, mai ales că nu îmi place să stau și să îmi plâng de milă, îmi dă cele mai grele încercări și mă face să trec prin niște situații incredibil de urâte… poate, poate, voi ceda! Dar stai! Povestea continuă… →
Traind pe note muzicale
Posted by: | ComentariiCand am nevoie de liniste, cand vreau sa ma relaxez sau, pur si simplu, sa ascult niste muzica buna si de suflet, imi deschid playerul meu, sau cel de pe radio online si imi pun muzica romantica si nu numai, din anii ’90 sau mai vechi. Ador muzica din acele timpuri. Este simpla dar totodata complexa, voce extraordinara, fara prea multe instrumente muzicale, putin prelucrate si care iti merg direct la suflet. Imi place sa ‘traiesc’ si sa cant odata cu ei versurile, acele versuri spuse din inima. Partea ciudata este ca nu ma intristeaza; dupa cum stiti, majoritatea acestor melodii sunt triste, de dor, de dragoste sau despre viata. Dar stai! Povestea continuă… →
Momentele mele de fericire intensa…
Posted by: | ComentariiAm fost fericita cand:
- am gasit prima slujba, din prima cautare,
- cand am inceput sa fiu independenta,
- cand am iesit din Romania si am descoperit o lume noua si frumoasa,
- cand am descoperit dragostea si frumusetile ei,
- cand mi s-a spus prima data ca sunt iubita,
- cand cineva a strabatut 3.500 km doar ca sa ma vada pe mine,
- cand l-am adus acasa pe Odin,
- cand am fost ceruta in casatorie (neoficial, inca!)
- pentru ca nu am avut si nici nu am nevoie de mila nimanui,
- pentru ca am tot ceea ce am acum, Dar stai! Povestea continuă… →
Viata in doi…
Posted by: | Comentarii
Nu mi-a placut niciodata sa fiu o persoana singura. Ma simt “goala” fara cineva alaturi, cineva in care sa pot avea incredere, cineva cu care sa pot vorbi despre orice, cineva pe care sa ma pot baza, atunci cand am nevoie de ajutor. Pentru cineva care nu prea are prieteni, gen eu, un partener de viata umple acel gol. Viata in doi poate fi mai palpitanta, mai vesela, mai frumoasa iar atunci cand iubesti, la intensitate maxima si dragostea iti este impartasita, poti spune ca esti o persoana norocoasa, implinita din punct de vedere sentimental.
In doi, multe planuri pot deveni realizabile, doua salarii sunt mai bune decat unul. Multe lacrimi pot fi transformate in zambete, niciodata nu stii cand te surprinde, cu ceva placut, si o zi nu tocmai buna se transforma intr-o zi frumoasa si vesela. Multe idei pot prinde contur, atunci cand esti sustinut. Esti mai creativ si ai mai mult spor, cand cineva iti spune sa iti expui ideile, oricat de bune sau nu sunt ele. Cristi a venit, intr-o zi, cu ideea de a incepe sa picteze dar nu credea ca este o idee buna pentru ca nu se pricepe, spunea el. Eu i-am spus sa incerce, sa vada ce va iesi si daca nu ii placa sa o lase balta, macar stie ca a incercat. Si… de atunci a creat cam 6 picturi, dintre care, una a devenit ceas 
. Dar stai! Povestea continuă… →
O carare spre visare…
Posted by: | Comentarii
Am inceput doar sa visez… sa visez la ziua de maine, la o casa a mea, la o familie, la o zi libera, la o vacanta, la 5 minute de liniste, la o altfel de viata. As vrea, uneori, sa o iau de la zero, sa plec de aici, oriunde altundeva, sa descopar ceva nou, sa aud ceva nou, sa ma pot simti “libera” din nou. Acum , de voie, de nevoie, muncesc, in fiecare zi, fara nici o zi libera iar daca am o zi libera, merge Cristi in locul meu, si tot acolo ajung. Stau in casa, oricum nu plec nicaieri singura, fara el, ce farmec ar mai avea sa ma plimb singura…? As merge la mare, as merge oriunde, atata timp cat sunt cu el. Noi abia ne mai vedem, cateva ore seara, inainte de culcare. Tot spuneam eu, ce folos sa am bani daca nu am cand si cum sa ii cheltui?!
Castalla este un oras micut, linistit, unde rar se intampla cate ceva. Mereu gol, mereu plin de batranei, care se strang in fata blocului, fiecare cu scaunelul lui, si isi povestesc diferite intamplari. Aseara vazusem un grup de oameni care isi scosesera o masa si niste scaune, in fata blocului, si luau cina… am ramas cu gura cascata, zau! Dar stai! Povestea continuă… →
Culori intre pamant si cer
Posted by: | ComentariiImi place mirosul proaspat de dupa ploaie, mireasma de pamant reavăn, cum aerul pare mai proaspat. Dupa ploaie, doar inspirand o singura data simti cum ti se curăţă plamanii. Imi place sa privesc cum fiecare vietate se balaceste in baltoacele lasate de ploaie si, mai ales, imi place sa privesc curcubeul.
Cand eram mica fugeam mereu prin cartier, sa vad de unde incepe curcubeul si unde se termina. Alergam pe toate strazile, in cautarea curcubeului si ma grabeam, mereu, pentru ca stiam ca nu dureaza mult si dispare. Intotdeauna mi-a placut sa admir frumusetea lui, sa analizez fiecare culoare in parte, sa astept pana dispare… De cele mai multe ori, dupa ploaie, ies afara si astept sa apara dar, de cele mai multe ori, nu primesc nimic. Nu am mai vazut de mult timp unul, nu stiu daca e din cauza schimbarilor climatice bruste sau, pur si simplu, nu mai apare. Aici ploua foarte rar si putin cantitativ, poate fi si asta o cauza a lipsei curcubeului.
Am cautat poze pentru a imi aduce aminte de cum arata, cat de frumos da in poze; aveti mai jos cele care mi-au placut mai mult. Dar stai! Povestea continuă… →
A single rose can be my garden… a single friend, my world.
Posted by: | ComentariiDrumul spre gradina secreta…
Posted by: | ComentariiDoar privindu-te, simt cum tresar iar inima mea bate navalnic. Te salut iar raspunsul tau, prin cuvinte tale delicate si dulci, deja imi incalzesc sufletul si ma poarta spre visare. Cu o singura imbratisare, imi oferi protectie iar, in timp, imi deschizi poarta spre lumea ta. O lume frumoasa si plina de bucurii. Numai tu stii cum sa imi aduci, mereu, un zambet pe buze, fara pic de stradanie, doar pentru a-mi vedea gropitele in splendoarea lor. Mereu imi spui ca iti face placere sa ma vezi zambind, iti da o stare de bine…
Cu fiecare zi care trece imi faci loc in gradina ta, o gradina plina cu flori, o gradina secreta in care nu intra multa lume. O gradina ca cele din povesti, plina cu flori si copaci infloriti si o singura fantana arteziana, in mijloc; aceasta reprezinta viata ta. O gradina frumoasa, in care intra doar cei alesi… numai tu poti oferi cheia de la intrarea in aceasta gradina minunata. Acum am grija de ea, mi’ai inmanat cheile doar cu singura conditie: sa zambesc, in fiecare zi si sa am grija… ca gradina sa nu se ofileasca…
Liniste totala…
Posted by: | ComentariiAnul trecut, in august, am acceptat provocarea de a ma muta singura, stiind ca trebuie sa o iau de la 0. Zero insemnand, fara tv, fara electrocasnice multe, fara internet, fara radio, chestii de astea. Ma trezeam dimineata, faceam cate ceva prin casa, plecam la munca, ma intorceam seara si pana mancam, pana faceam dus, deja era 12 si ma bagam la somn. In weekend, plimbari lungi, umblatul prin casa cu laptopul dupa 1 gram de wireless free , duminica stateam mai toata ziua in bucatarie facand mancare si prajituri. Asta a durat cam…4 luni pana a aparut tv’ul iar netul dupa aproximativ 5 luni. Dar stai! Povestea continuă… →
