Când am intrat în sala de cinema pentru a vedea Nosferatu, nu aveam așteptări prea mari – în fond, genul horror poate fi destul de previzibil. Dar filmul mi-a oferit o surpriză plăcută, chiar dacă am plecat cu unele gânduri contradictorii. L-am vazut la Mega Mall.
Nosferatu (2024): Un remake gotic impresionant, dar nu perfect
Deși nu sunt cel mai mare fan al genului horror, pot spune că nu m-a dezamăgit. Nu pot să zic că am fost complet cucerit, dar am apreciat enorm atmosfera filmului, portretizarea epocii și chiar diferențele culturale dintre vest și est. Mi-am zis de multe ori în timpul filmului: „Ce bine arată!” Și, într-adevăr, din punct de vedere vizual, Robert Eggers a livrat exact ceea ce știam că poate să facă.
Un clasic reimaginat
‘Nosferatu’ (2024) este al doilea remake al celebrului film mut al lui F.W. Murnau, de această dată semnat de Robert Eggers, cunoscut pentru stilul său vizual aparte. Având în distribuție actori precum Lily-Rose Depp, Nicholas Hoult, Bill Skarsgård și Willem Dafoe, filmul reia povestea clasică, dar îi adaugă câteva elemente noi, unele reușite, altele mai puțin convingătoare.
Povestea urmărește călătoria lui Thomas Hutter (Nicholas Hoult), un agent imobiliar care ajunge în Transilvania pentru a încheia o afacere cu contele Orlok (Bill Skarsgård), un personaj gotic înspăimântător.
Pe drum, el poposește la un han, unde avem ocazia să auzim câteva replici în română – un detaliu care mi s-a părut foarte fain. Odată ajuns la castel, teroarea începe să se dezvolte treptat, iar Orlok se dezvăluie ca fiind o creatură supranaturală periculoasă. Între timp, acasă, Ellen Hutter (Lily-Rose Depp) începe să aibă viziuni și să fie afectată de o boală misterioasă.
În toată această poveste, un nou personaj își face loc – profesorul Albin Aberhart von Franz (Willem Dafoe), un expert în alchimie și magie, care devine cheia descifrării blestemului lui Orlok.
Ce mi-a plăcut
- Atmosfera și estetica – Filmul arată senzațional. Stilul vizual gotic, lumina rece, umbrele, toate creează o experiență cinematografică spectaculoasă. Fiecare cadru este bine gândit, iar colaborarea dintre Eggers și directorul de imagine Jarin Blaschker se simte puternic.
- Interpretarea lui Bill Skarsgård – Orlok este un Nosferatu bine realizat, cu o prezență malefică puternică. Vocea, accentul și mișcările sale sunt creepy exact cât trebuie.
- Lily-Rose Depp – Personajul ei are un arc interesant, iar interpretarea sa reușește să transmită atât fragilitate, cât și intensitate. Chiar dacă unele momente par exagerate, oferă o performanță memorabilă.
- Referințele la clasicul lui Murnau – Există multe detalii care omagiază filmul original, de la cadrele iconice până la mișcările lui Nosferatu.
Ce nu m-a convins
- Povestea nu aduce prea multe elemente noi – Dacă ai văzut filmul original sau remake-ul lui Werner Herzog, nu vei găsi foarte multe surprize. Deși adaugă personaje și situații noi, povestea nu reușește să aducă o perspectivă radical diferită.
- Finalul prea abrupt – După o construcție tensionată și momente vizuale impresionante, sfârșitul pare grăbit și lipsit de impact emoțional. Mă așteptam la ceva mai puternic.
- Personajul lui Ellen nu m-a cucerit complet – Deși Lily-Rose Depp joacă bine, transformarea și destinul personajului nu au reușit să mă facă să empatizez total cu ea.
Merită văzut?
Chiar dacă nu este un film perfect, Nosferatu (2024) este o experiență cinematografică impresionantă. Atmosfera gotică, imaginea superbă și interpretările puternice fac din acest film un must-watch pentru fanii genului. Dacă ai ocazia să-l vezi la cinema, cu atât mai bine – dar și vizionarea acasă va fi o experiență reușită, mai ales că în curând va apărea și pe Netflix.
Dacă îți plac filmele horror atmosferice și estetica unică a lui Eggers, cu siguranță vei găsi multe de apreciat la acest Nosferatu modern.