Săptămâna asta am vizionat pe Netflix filmul „Grădinarul”, un thriller spaniol care mi-a trezit imediat curiozitatea.
Trebuie să recunosc ceva din start: am o slăbiciune pentru filmele spaniole, mai ales thrillerele. Îmi place mult cum știu să construiască tensiunea, cum abordează subiectele incomode și cum reușesc să creeze scenarii care îți intră sub piele fără să fie niciodată previzibile.
Mi-a plăcut atmosfera încărcată, ritmul care te ține mereu în priză și modul subtil în care filmul lasă mereu loc de îndoială: cine e cu adevărat periculos aici?
Povestea urmărește relația dintre Elemet – grădinarul retras, tăcut, aparent inofensiv – și ceilalți membri ai familiei cu care ajunge să interacționeze.
Ceea ce m-a impresionat a fost modul în care filmul lasă să se întrevadă trauma lui Elemet fără să o explice direct sau să o dramatizeze excesiv. Se simte că în spatele fiecărui gest, fiecărui tăceri și fiecărei decizii stă un trecut dureros, plin de abuz și suferință.
Elemet este un personaj care trăiește într-un echilibru fragil între instinctele sale întunecate și dorința de a-și păstra controlul. Trauma sa îl motivează să reacționeze impulsiv atunci când simte că cineva drag (sau el însuși) este în pericol, dar și să caute, în felul lui distorsionat, o formă de dreptate sau de protecție.
Și acum despre final:
Îmi imaginasem un deznodământ mult mai intens.
În mintea mea, mama urma să o omoare pe Violeta într-un gest disperat, iar fiul să răbufnească, să întoarcă furia acumulată împotriva celei care l-a crescut greșit.
Îmi construiam un scenariu mult mai întunecat, un final greu, copleșitor, așa cum m-am obișnuit să găsesc în multe thrillere spaniole.
Însă filmul a ales un final mult mai blând, mai temperat, aproape optimist în comparație cu atmosfera generală a poveștii.
Nu spun că a fost rău. Doar că mi-a lăsat o mică senzație de dezamăgire, pentru că mă așteptam ca tensiunea acumulată să explodeze într-un mod mai brutal, mai șocant.
Verdictul meu:
„Grădinarul” este un thriller reușit, mai ales dacă îți place stilul spaniol: tensiune mocnită, personaje complexe, realism emoțional.
Dacă ești ca mine și aștepți finaluri care să îți răstoarne lumea, s-ar putea să simți că filmul se înmoaie fix când te așteptai să lovească cel mai tare.
Rating personal: ⭐⭐⭐⭐✩ (4/5) – minus un punct pentru un final prea light față de cât de bine a fost construită tensiunea.
